Abateri de la eclesiologia ortodoxă. Scurt istoric al ecumenismului

Abateri de la eclesiologia ortodoxă. Scurt istoric al ecumenismului ''Rătăcirile grave de la învățătura ortodoxă de credință se pot desprinde urmărind desfășurarea acțiunilor ecumeniste de a lungul timpului.  1879 –Hotărârea Sinodului Patriarhiei Ecumenice, prin care se permite, ca, în lipsa preoţilor armeni şi din motive de iconomie, să li se administreze credincioşilor armeano-gregorieni de către... Citește în continuare →

Reclame

SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL – Învăţături şi scrisori despre viaţa creştină

Despre nevoinţa silirii Dumnezeu să vă ajute să vă întăriţi cu putere în Duhul Său - căci trebuie să aveţi grijă de asta, şi să suferiţi, dacă nu aveţi rânduială lăuntrică, şi în suferinţă să cădeţi în faţa Domnului. Aceasta nu se dobândeşte de la sine şi nici fără osteneală. Şi dintr-o parte şi din... Citește în continuare →

Organizaţiile conduse din umbră de către un comandament unic de sorginte luciferică care pretind că ar avea un caracter religios şi pacifist. Biserica Lui Hristos supusă unui atac generalizat

Ce este ecumenismul religios de astazi? Lucrurile acestea pot părea la prima vedere de necrezut. Însă chiar acest lucru este urmărit de mecanismul întortocheat al mişcării ecumenice, prin acţiunile de care astăzi auzim atât de des că se vorbeşte. Ecumenismul se dovedeşte a fi – şi vom aduce în continuare în acest sens destule elemente... Citește în continuare →

”… Fă-mă crâsnic plin de vlagă, Să bat clopot noaptea-ntreagă, Să dea zărilor ocol, Neamul meu din somn să-l scol !”- Radu Gyr

Victorii negre În orice zi, la orice pas, murim puţin, murim mai mult. Cu cât părem mai viu tumult, cu-atât apunem ceas cu ceas. Ne credem stânci, ne vrem granit, nu ştim ce viermi profunzi ne rod. În viaţa ca un rumen rod stă miezul morţii, viermuit… Ca nişte fluvii clocotim, înspumegaţi, triumfători – nu... Citește în continuare →

Educarea inimii spre a fi o inimă vie.Toată suferinţa pe care a întâlnit-o aici pe pământ, Hristos a asumat-o în întregime, cu o iubire curată şi desăvârşită, cu o milostivire sfâşietoare. Taina iubirii

Educarea inimii spre a fi o inimă vie ''A ne educa inima este departe de a fi un fapt simplu. În schimb educarea intelectului este relativ mai uşoară – în funcţie de capacităţi, fiecare dintre noi poate să-şi dezvolte darurile sale intelectuale. Intelectul primeşte şi reţine tot ceea ce lasă asupra lui o anumită pecete. În privinţa... Citește în continuare →

PERVERTIREA MORALITĂȚII PÂNĂ LA CULMI DE NEIMAGINAT, BATJOCORIREA CREDINȚEI, ÎNCURAJAREA SUICIDULUI. Tulburătoarele viziuni ale Starețului rus Antonie

''De cate ori a incercat satana s-o faca generala, atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea, scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea... Citește în continuare →

”El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept. Trăieşte în buna cucernicie şi ai răbdare. Vremurile ce vin nu sunt uşoare… Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică… ”

Epistola unui sfânt contemporan către românii care îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate şi curăţie a inimii (Această scrisoare face parte din minunata corespondenţă trimisă de un Staret rus contemporan mai putin cunoscut, Părintele Selafiil din Siberia – ucenicul Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii – (a nu se confunda cu Batranul Selafiil de la Noul Neamt, duhovnicul parintelui Savatie Bastovoi) către... Citește în continuare →

”Când în lume iarăși vei veni, Fă milă cu copilul de-altădată Și-l iartă !…că doar Ție Ți-a spus TATĂ !” – Paraschiva Rădoi

EU, TOTUȘI ,CRED… De-aș fi murit, pe când eram copil, Nu Te-aș mai fi mâhnit așa de tare !... Pe ușa vieții-aș fi ieșit tiptil Și, într-o dulce noapte de april, Tu mi-ai fi dat de înger aripioare !... Și-aș fi zburat spre cer, fără de veste, Iar ceilalți îngerași m-ar fi-nsoțit, M-ar fi condus... Citește în continuare →

Vrăjmașul nu scoate vreodată pe cineva din păcat mare, ca să-l arunce în cel mic, ci totdeauna în mai mare primejdie îl prăpăstuiește. Mai mic păcat este să curvești de mii de ori, decât să te lepezi de Născătoarea de Dumnezeu cea pururea Fecioară

''Un monah oarecare se liniștea în muntele Eleonului. El avea o icoană preafrumoasă a Născătoarei de Dumnezeu în chilia lui, la care avea multă evlavie. Și i se ruga în fiecare zi, cerând ca să-l izbăvească de dracul curviei. El avea atâta război de la această patimă, că nu-l lăsa nici ziua, nici noaptea și... Citește în continuare →

Comoară duhovnicească

''Mai mare valoare are un cuvânt al unui om smerit care se nevoieşte, cuvânt ce iese cu durere din adâncul inimii sale, decât o grămadă de cuvinte filozofice ale omului neinteriorizat, care ies cu viteză de pe limba lui instruită, dar care nu spune nimic sufletelor, pentru că este trup, iar nu limbă de foc... Citește în continuare →

De ce nu trebuie să intrăm în biserici ortodoxe unde se propovăduiesc pe faţă sau în ascuns învăţături antiortodoxe, ecumeniste. De ce ortodocşii nu trebuie a se spovedi la duhovnici ecumenişti, duhovnici care schimbă învăţăturile ortodoxe ale Sfinţilor Părinţi şi ale Bisericii, tîlcuindu-le pe placul ereticilor – Ieromonah Martirie Păduraru

IV De ce nu trebuie să intrăm în biserici ortodoxe unde se propovăduiesc pe faţă sau în ascuns învăţături antiortodoxe, ecumeniste, ce se opun învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, adică: unirea tututor credinţelor (cu credinţa ortodoxă, însă păstrînd învăţăturile lor rătăcite), dînd de înţeles că toate credinţele sînt mîntuitoare, că toate au acelaşi „dumnezeu”, că toate sînt la... Citește în continuare →

Cea mai gravă răstignire e cea antiortodoxă. Europa se autorăstigneşte continuu pe crucea hulirii lui Hristos. Viclenie a veacurilor este necredinţa deghizată în credinţă şi otrava îndulcită. Cine se va lăsa înşelat de aparenţe, va fi pierdut

Orice suferinţă poartă sămânţa Crucii, a răstignirii. Dar nu orice răstignire este întotdeauna mântuitoare. Căci sunt răstigniri pentru Hristos şi pentru neam – dator şi el să se răstignească pentru Legea lui Dumnezeu , şi sunt răstigniri pentru lumeşti biruinţe. Câţi pătimesc şi se frământă pentru faptul că astăzi Biserica este silită să placă lumii,... Citește în continuare →

 Îşi vor veni oare în fire? De aceasta depinde fericirea sau nefericirea, izbăvirea sau nimicirea Europei viitoare. ”Atunci când nu se mai mărturiseşte credinţa şi nu este cine să apere valorile credinţei, acea credinţă este moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor.”

''După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al Creştinătăţii şi dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor şi avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul Sârb, în această fărâmiţare în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului Sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când... Citește în continuare →

”Ce-a zis tangalachi-n mintea lui zbanghie ? Să punem de-o apostazie! Rețetă sigură, doar una : amestec adevărul cu minciuna! Jumătate-așa, jumătate-așa, să creadă fiecare ce o vrea!” – POVESTEA OILOR PARASITE DE PASTORI

STRANA ORTODOXĂ

 MOTTO :
 Foaie verde și-o păstaie
Tare-i greu ca să fii oaie !
Dar decât capră râioasă
Mai bine oaie de rasa!
 
POVESTEA OILOR PARASITE DE PASTORI
 
A fost odată ca niciodată 
în lumea asta zbuciumată 
și pusă numai pe război
am fost o turmă (toți) de oi .
Mereu cam…neascultătoare 
    adesea  prea cuvântătoare,
nu-ntotdeauna gânditoare !
 
      Totuși eram cu toate-o stână
ne-acoperea aceeași lână
și-aveau păstorii-același rost
și-o singură Colibă adăpost .
      Dar urâtorul cel de bine
căruia pacea nu-i convine
a pus să dea în unii-o streche 
să-i bâzâie pe la ureche 
cum că nu-s toți păstori sadea
că unii sunt mai… cineva 
Că pot…că sunt…că au……că vor…
și a fost vai de mama lor !
 
    Cu sute de ani,timp în urmă
a rupt vicleanul biata turmă 
 de oi și berbecuți și miei 
 având mândria drept temei !
Nu i-a păsat că a durut 

Vezi articolul original 2.267 de cuvinte mai mult

Indicatorul fidel al poluării sufletului. Feriţi-vă de păcatele mărunte şi de concesiile morale! Concepţia greşită asupra dreptăţii, care s-ar arăta, chipurile, în fapte eroice. Dreptatea nu este eroism

''Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege (Mt. 23, 27-28). Poate că... Citește în continuare →

Nu există nimic mai liniștitor și mai aducător de bucurie decât omul care își păstrează calmul, pacea, bu­na dispoziție chiar și atunci când se confruntă cu probleme și situații din cele mai grele.  Un asemenea om răspândește lumină în întunericul vieții, „acționând” mai sigur ca orice predică, fiindcă poate da curaj și avânt fratelui aflat în deznădejde, făcându-l să-și continue cu încredere drumul, oricât de greu ar fi

Daca o fi sa ma ucida, nu voi tremura, dar voi descurca in fata Sa firele pricinei mele. (Iov 12, 15; Biblia 1982) Corabia pluteste pe mare. Oricat de adanc ar fi abisul ma­rii si oricat de puternice valurile si de furioasa furtuna, totul este in regula, atata timp cat apa nu a patruns in vas. Grija cea... Citește în continuare →

Lupul moralist

Lupul moralist V-am spus, cum mi se pare, de nu îţi fi uitat, Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat. Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpânirea lui. Auzind împăratul că-n staturile sale Fac năpăstuiri multe păroşii dregători, Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale Unde... Citește în continuare →

Dumne­zeu răsplătește mai mult ascultarea decât truda. Să-L urmăm acum, câtă vreme ne cheamă, pentru că se crapă de ziuă și în lumina ei cea mare nu-L vom mai vedea cerând, ci judecând

''A vrut Domnul sa arate deslusit ucenicilor Sai — si prin ei noua tuturor — ca prin El, cu El, toate sunt cu putinta celui ce crede, pe cand fara El toata lucrarea si stradania omeneasca ramane desarta ca mrejele pescarilor care toata noaptea trudisera si nu prinsesera ni­mic. Implinind unul din scopuri — invatarea... Citește în continuare →

 Surogatele, înlocuirea celor sfinte, poartă în sine duhul lui antihrist, nu duhul lui Hristos. În absența vieții harice, totul rămâne fără nici o valoare, fără nici un sens, obținându-se un rezultat contrar celui așteptat

 ''Trebuie sa recunoastem ca am ajuns in acea epoca a istoriei Bisericii cand multe lucruri au devenit cu neputinta, deosebit de grele, multe nevointe s-au indepartat de noi, au devenit de neconceput astazi. Desigur, va amintiti ce se spune despre vremurile de pe urma: intr-atat va fi nevointa, incat un om doar sa cheme numele Domnului si se... Citește în continuare →

Cât timp rămâne harul Sfintei Impărtăşanii cu cel care o primeşte? Răufăcătorii se tem cel mai mult de Cruce, Botez şi Cuminecătură

Cuviosul Pai­sie Aghioritul : „Daca un parinte nu are prea multa experienta, dar are dragoste foarte mare si adanca smerenie, el ii poate ajuta pe fiii sai duhovnicesti cerand indru­mare de la Batranii mai incercati si cu harul lui Dumnezeu, pe care il primeste neincetat datorita marii sale smerenii. Cu toate acestea, preotul tanar care aduna in... Citește în continuare →

„Tu vii la mine cu sabie şi cu suliţă şi cu pavăză, iar eu voi merge la tine întru numele Domnului Dumnezeului Savaot, pe Care L-ai ocărât astăzi” … Mai mare este a birui nebunia altora, decât a-şi stăpâni patimile sale, potolind inimă aprinsă de mânie, prefăcând tulburarea în alinare şi umplând de lacrimi fierbinţi ochii care priveau spre ucidere – Sfântul Ioan Gură de Aur

''... Vezi că deşi va grăi cineva lucruri adevărate despre noi, pe care ştim că le avem, dar de nu vom ocări pe cel ce grăieşte,ci vom suspina cu amar şi vom ruga pe Dumnezeu pentru păcate, vom putea lepăda toate greşalele? Aşa şi acesta s-a îndreptat, fiindcă n-a ocărit pe acela, ci a suspinat... Citește în continuare →

„Dragostea mea s-a răstignit…“ Clipa care ți se pare cea mai grea dintre toate – pentru că simți că Dumnezeu te-a părăsit – atunci să poți să crezi că, de fapt, aceea e clipa cea mai binecuvântată. Da, în acel moment Hristos te iubește, îți arată dragostea Lui!

„Dragostea mea s-a rastignit...“ Ce sa spunem? Ma gandeam astazi ca, cu toate cele pe care le face Hristos pentru fiecare dintre noi, inca de cand putem sa ne amintim, inca de cand am fost prima oara constienti de noi insine, cu toate cele pe care le-a facut si le face, pare – asa mi... Citește în continuare →

La ce bun un creștin, dacă nu câștigă pe nimeni, dacă nu aduce pe nimeni la virtute? Să ducem învățătura la frații noștri, fie că ne ascultă, fie că nu. De ne ascultă, câștig va fi pentru ei și pentru noi. Nu ne ascultă, își asumă răspunderea

''Nu-i puțin lucru acela de a nu ne interesa de frații noștri. Iată pilda cu omul care și-a îngropat talantul. Purtarea lui, în ce-l privește, părea a nu fi greșită. El nu păcătuise nimic cu privire la păstrarea lucrului încredințat, pentru a-l înapoia întreg. Dar el a păcătuit cu privire la felul în care a... Citește în continuare →

Când omul se pregă­teşte şi-şi pune în gând să îndure orice mâhnire în numele lui Dumnezeu, atunci toate aceste mâhniri şi neplăceri şi atacuri din partea demonilor şi ale oamenilor îi par uşoare şi fără durere, nu se teme de moarte şi nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui pentru Hristos

''Avand putinţă să săvarşeşti astăzi o faptă bună nu amana, iubite suflete al meu, nu amâna sfânta pocăinţă, pentru că nu poţi şti ce poate aduce ziua de azi, orice nenorocire se poate întâmpla cu tine în noaptea aceasta, fiindcă nu ştii ce îţi va aduce ziua ori noap­tea: te aşteaptă o viaţă lungă sau... Citește în continuare →

În mâinile Sale vom fi întotdeauna în siguranță. Să se zbu­ciume împrejurul nostru valurile vieții, să turbeze furtuna și vifornițele …

''In neputinta noastra, in durerea noastra, in necunoscutul care ne inconjoara, ramanem, totusi, in mainile Lui, ale Celui care nu poate gresi. Oricare altul ar fi aruncat un vas spart, caruia nu i se mai putea gasi nicio intrebuintare, dar Olarul n-ar face asa ceva. El a hotarat de mai inainte o destinatie si vasului spart,... Citește în continuare →

Ațâțătorul războaielor și mincinosul propovăduitor al păcii. Mânia cea sfântă

"Unii vor încerca să îndreptăţească neosîndirea ereticilor cu argumentul că ea se săvîrşeşte în numele păcii şi al înde­părtării războiului. Însă cine aţîţă războ­iul? Tocmai acele forţe masonice întune­cate care propovăduiesc şi amestecarea mărturisirilor, şi apropierea credinţelor! Scopul lor nu este îndepărtarea înfrico­şătorului pentru noi toţi război, ci nimi­cirea Adevărului şi aducerea creştini­lor ortodocşi pînă... Citește în continuare →

 „Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc!” Adevarata dragoste. Chiar daca intreaga lume ar fi in vrajmasie cu noi, nimic nu ne va vatama

''Adevarata dragoste nu poate sa fie decat reciproca, intr-un singur cuget si cu deplina intelegere. Rara este dragostea in fiii oamenilor. Iar viclenia, siretenia, minciuna si fatarnicia se arata aproape in toti. „S-a imputinat adevarul de la fiii oamenilor. Desertaciuni a grait fiecare catre aproapele sau, buze viclene in inima si in inima rele au grait ''(Psalm... Citește în continuare →

Tot răul pe care oamenii vicleni îl uneltesc împotriva aproapelui lor se abate adeseori chiar asupra lor. Otrava pe care o pregătesc aproapelui lor o beau ei înşişi şi mor. Deseori se rănesc ei înşişi cu sabia pe care o ridică asupra aproapelui lor şi pătimesc o defăimare mai mare atunci când caută să-l ponegrească cu clevetiri pe aproapele lor

"Cine dispreţuieşte porunca, acela dispreţuieşte şi se leapădă şi de cel ce porunceşte. Robul care nu arată stăpânului său ascultare este socotit necredincios. Aşadar, ce rob al lui Hristos este acel creştin care nu ascultă de Hristos? „Şi pentru ce Mă chemaţi, zice Domnul, „Doamne! Doamne!” şi nu faceţi ce vă spun?” (Luca 6: 46) Şi de asemenea: „Cine... Citește în continuare →

Când omul îşi toceşte mintea cu viclenia, se predă pe sine însuşi diavolului. Mai bine ar fi fost pentru unul ca acesta să-şi fi pierdut mintea, ca astfel să aibă circumstanţe atenuante în Ziua Judecăţii. Ce este viclenia şi ce este inteligenţa; semnele lor de recunoaştere

''Atunci când omul nu îşi toceşte mintea cu cele dumnezeieşti, ci şi-o toceşte cu viclenia, se predă pe sine însuşi diavolului. Mai bine ar fi fost pentru unul ca acesta să-şi fi pierdut mintea, ca astfel să aibă circumstanţe atenuante în Ziua Judecăţii. — Părinte, diferă simplitatea de viclenie? — Da, precum vulpea de şacal.... Citește în continuare →

Cunoaşterea fără iluminare de sus este o catastrofă. Soluţiile pe care le dau cei cărora le lipseşte iluminarea dumnezeiască sunt numai lucrare a minţii, iar apoi se creează zăpăceală. Se strecoară şi părerile omeneşti, iar după aceea se nasc patimi, după care diavolul treieră

''— Dacă oamenii ar frâna puţin viteza minţii lor şi mintea le-ar fi mai odihnită, atunci şi Harul dumnezeiesc s-ar apropia mai uşor de ei. Cunoaşterea fără iluminare de sus este o catastrofă. Când cineva face lucrare duhovnicească întru sine, când se nevoieşte, atunci este iluminat de Dumnezeu. Are iluminare dumnezeiască, experienţe dumnezeieşti, iar nu gânduri... Citește în continuare →

”După fel de fel de măscărici lumeşti şi păgâneşti, începe să îngâne şi cele sfinte după cum şi diavolul, ispitindu-L în tot chipul pe Mântuitorul în pustie Îi pomeneşte şi de cuvinte din Scriptură. Dar oare din evlavie o face asta? ”

''Aşa este duhul lumii de azi şi n-ai ce-i face. Dacă se găseşte vreun călugăr care mai scutură vechiturile lui de cărti şi mai picură din ele vreun strop de cuvinte duhovniceşti pe hârtie, asta le vine poate cam de şant la unii. Şi eu le dau dreptate, căci la zgomotul radioului cuvântul Evengheliei sau... Citește în continuare →

„Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi… Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.”

''Cuviosul Maxim(Marturisitorul)întinzîndu-se pe pămînt în chipul Crucii, şi iarăşi sculîndu-se, mîinile spre cer ridicîndu-şi, a strigat cu glas mare şi cu lacrimi: „Cela ce nu mărturiseşte pe Doamna noastră, cea întru tot cîntată, şi pe cea mai sfîntă şi fără de prihană, şi decît toate mai cinstită, cum că cu adevărat este adevărată Maică a lui... Citește în continuare →

Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean și de omul nedrept mă izbăvește! De omul care poartă multe măști, te păzești mai greu decât de o fiară, pentru că adeseori, încins fiind în piele de oaie, ascunde înăuntru un lup feroce

''Scoate-ma, Doamne, de la omul viclean si de omul nedrept ma izbaveste'' '' Unde sunt acum cei ce zic: pentru ce au fost create fiarele sălbatice? Ce folos au scorpionii? Dar viperele? Iata, s-a aflat un animal care arata o ferocitate mai mare, nu prin fire, ci prin vointa: omul. De aceea profetul, trecand cu vederea pe toate... Citește în continuare →

Preaiubite frate! Cu toată luarea aminte și ravna de care ești în stare să îți păzești conștiința! Păzește-ți conștiința față de Dumnezeu, față de aproapele, față de lucruri și față de tine însuți!

“Constiinta este o simtire a duhului omenesc, subtire, luminoasa, care deosebeste binele de rau. Aceasta simtire deosebeste mai limpede binele de rau decat mintea.Este mai greu sa amagesti constiinta decat mintea. Si cu mintea amagita, care e sprijinita de voia iubitoare de pacat, constiinta se razboieste indelung.Constiinta este legea fireasca. Constiinta l-a calauzit pe om pana la Legea scrisa. Omenirea cazuta... Citește în continuare →

”Viaţa mea, Mărturia mea”- Părintele Adrian Făgeţeanu. Despre duhovnic, ecumenism, prigoană şi bravadă

Despre duhovnicul iscusit Cum se poate recunoaşte un duhovnic bun? Duhovnic bun e numai acela rău! Numai cel riguros, care ţine cont de ce învăţături i-a dat Duhul Sfânt, în Molitfelnic, în Aghiasmatar şi-n toate cărţile noastre. Ăla care-ţi dă împărtăşania prea deasă, să iei împărtăşania cum iei ciorba, în fiecare zi, ăla nu-i duhovnic. Nu... Citește în continuare →

Caută cu milostivire la el din cer…

Rugăciune către Maica Domnului pentru părintele duhovnic O, Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, împărăteasa Cerului şi a pământului, ascultă strigarea sufletului meu şi primeşte păcătoasa mea rugăciune, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, care o aduc pentru părintele meu duhovnic, îndureratul robul Tău (numele). Fii lui întotdeauna Călăuzitoare, şi în toată vremea însoţeşte-l, şi îngrădeşte-l pe... Citește în continuare →

Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mediator între Răsărit și Apus. Mărturisirea credinței ortodoxe ca și criteriu eclesiologic

Marturisirea credintei ortodoxe ca si criteriu eclesiologic ''Am putut remarca faptul ca Sfantul Maxim insista in special si in mai multe randuri asupra marturisirii dreptei credinte. Aceasta insistenta se justifica evident prin faptul ca o parte importanta din viata sa (din 633 pana in 662) a fost in intregime consacrata apararii dreptei credinte si ca, inainte chiar de... Citește în continuare →

Flămânzii s-au scârbit de vorbe! Ei vor pâine!Lumea s-a săturat de predici, ea are nevoie de Hristos! Mai bine nu ne-am făli cu nimic, nu am vorbi, nu am predica, dacă în viaţa noastră lipseşte Hristos, dacă în loc de pâine avem piatră şi în loc de peşte avem şerpi (Mat. 7, 9-10)!

''Fraţii mei, oare noi putem înţelege că cei din jurul nostru nu au nevoie nici de firma noastră frumoasă, nici de chipurile sau laudele noastre, ci au nevoie de Pâinea noastră, adică de Hristos? Toţi cei care ne înconjoară au nevoie de Iisus cum au nevoie de pâinea cea zilnică spre fiinţă. Putem noi înţelege acum... Citește în continuare →

Inlăuntrul încătușării omenești se ascunde egoismul. Cand exprimi cu simplitate ceea ce simţi, și tu te eliberezi și pe ceilalţi îi ajuţi

''– Gheronda, cred ca simplitatea inseamna sa se poarte cineva asa cum simte launtric. Asa este? – Depinde de locul in care traieste. Pentru ca omul sa se poarte cu simplitate, trebuie sa gaseasca un me­diu potrivit. In lume, mai ales in cea de astazi, trebuie sa fii atent cum te porti. Insa intr-o manastire sau... Citește în continuare →

In Ortodoxia contemporană există tendința de a reinterpreta credința pentru a se potrivi cugetului omului modern. Dobandind cugetul Sfinților Părinți, adică cugetul Bisericii, dobandim în același timp cugetul lui Hristos, Care este capul Bisericii și Care călăuzește Biserica Sa la plinătatea Adevărului – Cuviosul Serafim Rose

“Un fiu iubitor si devotat nu va avea niciodata atitudinea unuia care “stie mai bine” decat cei ce l-au nascut. Dupa cum si-a dat seama Pr. Serafim, aceasta atitudine de “a sti mai bine” este principala piatra de poticnire ce ii impiedica pe oameni sa patrunda cu totul in duhul Parintilor“. ************ “Nu a mai existat nicicand”, scria... Citește în continuare →

Noi am tăcut prea mult, ne-am făcut prea mult că nu vedem sau nu auzim. Noi încă dormim. Să ferească Dumnezeu să dăm socoteală de aceia care şi-au trădat credinţa! – Părintele Iustin Parvu

''– Viaţa monahală contemporană e total diferită de ceea ce era în trecut. La această oră, monahismul e chemat să apere adevărul credinţei. Monahului i se cere a-şi părăsi singurătatea şi izolarea. Să discutăm despre viaţa Sf. Vasile. Viaţa lui sfîntă a trăit-o în mijlocul suferinţelor oamenilor. Spitalele create de el şi toate celelalte realizări arată că ştia despre... Citește în continuare →

Cuvântul e în stare să lase o urmă adâncă, de neşters, în inimi. Zideşte dacă e plin de dragoste şi bunătate sau dărâmă dacă, dimpotrivă, e plin de vrăjmăşie şi ură. Grăirea în deşert pustieşte până în adânc sufletul

''Limba mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Puţin foc mult codru aprinde: foc este şi limba, lume a fărădelegii. Limba îşi are locul ei între toate mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce a fost aprinsă ea însăşi de focul gheenei ''(Iac. 3, 5-6). Incendiul ne mistuie avutul,... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑