Dreapta Credință în scrierile Sfinților Părinți. Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Amfilohie de Iconium

SCRISOAREA 531 Fiului Dorotei Am cunoscut, fiule iubit, şi din epistola ta bine scrisă, credincioşia şi dragostea ta faţă de noi smeriţii, lucru care este semn al adevăratei supuneri, chiar dacă noi suntem păcătoşi şi de nimic. Pentru aceea să fii păzit pe mai de­parte, ca să fii bine plăcut Domnului şi să luminezi prin... Citește în continuare →

Reclame

”Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea voastră vi-l scuturăm vouă; dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu”. In viitor ce va fi? „Mai uşor va fi Sodomei în Ziua Judecăţii, decât cetăţii aceleia…”

''Cum să ne purtăm cu necredincioşii ce nu-L mărturisesc pe Domnul? La fel cum S-a purtat Domnul cu satul care nu L-a primit. Râvna tinerească, dovedind multă înfierbântare, ar fi vrut să pogoare foc din cer asupra lor; Domnul însă o înfrânează: „Nu ştiţi fiii cărui duh sunteţi..." Domnul Mântuitorul, în a Cărui primire stă... Citește în continuare →

Să luăm aminte…

''Nu numai desfranata si-a spalat cu lacrimi pacatele; nu numai pacatosii care voiau sa se impace cu Dumnezeu prin pocainta alergau cu lacrimi in ochi; capetenia Apostolilor vedea in lacrimi un lucru mantuitor, leacul de care nicicum nu te poti lipsi. "A plans cu amar" marele Petru, cand s-a lepadat de Hristos. Cu planset si... Citește în continuare →

Lupta duhovnicească împotriva feluritelor și rafinatelor ispite ale vrăjmașului – Sfântul Ambrozie de la Optina

''Sfantul Ioan Scararul spune ca gandurile pe care nu le descoperim parintelui duhovnicesc ajung sa fie savarsite cu fapta si ca, dimpotriva, ranile descoperite nu se inrautatesc, ci mai vartos se tamaduiesc. Din propria experienta vedem ca fara ajutorul lui Dumnezeu omul este din cale-afara de neputincios in lupta duhovniceasca. Dupa cum spune Cuviosul Marcu Ascetul, in aceasta lupta... Citește în continuare →

Știați că …

''Vezi, chiar conducătorii omenirii, astăzi, nu se gândesc deloc la adevăr. Ei fac propagandă titanica că aici e iadul şi aici e raiul. Nu zic asta pe faţă, dar ăsta e scopul lor. Cele mai mari păcate, strigătoare la cer, păcate de care Biserica nici să n-audă, nici cu gândul, acuma conducătorii omenirii, Uniunea Europeană... Citește în continuare →

„Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat… Cum a fost voia Domnului, aşa s-a şi făcut; fie numele Domnului binecuvântat”! Nu slăbi niciodată, ci răstigneşte-te pe crucea răbdarii şi curajului ! – Sfântul Dimitrie al Rostovului

“S-a împlinit ceva după dorirea şi voia ta – bine; nu s-a împlinit – lasă-l voii lui Dumnezeu. De s-a împlinit vreun lucru aşa după cum tu însuţi l-ai dorit, fii mulţumitor; dacă nu s-a făcut aşa, nu te mâhni, căci nimic nu este veşnic aici, şi orişice lucru este pentru scurtă vreme în această... Citește în continuare →

Cel mai mare rău la ora actuală este indiferentismul. Nu se face nimic, este parcă o moarte sufletească, o adormire totală – Părintele Iustin Pârvu(video)

" ...Ne gasim în fața primejdiei, în fața morții cu totul nepregătiți. Nu numai că nu încercăm să facem..., dar ne și împotrivim. Ei, și atunci, Dumnezeu se supără mai mult, că suntem atât de îndărătnici și de rătăciți cu mintea și cu sufletul și cu trupul și cu toate pornirile noastre. Nu vrem nimic,... Citește în continuare →

Viața ce se duce astăzi uniformizează gândirea; omul nu mai poate simți că Dumnezeu e de față. Mersul de astăzi al vieții, cu iuțeala-i năucitoare, îi constrânge pe oameni. Omul nu-i niciodată singur cu sine, e un anume ritm care i se impune. Totul ți se prescrie dinainte. Ești hrănit, informat, învățat ce-ți lipsește. Chiar și credincioșii sunt atinși: ajung și ei să fie nepăsători, ajung și ei, pe nesimțite, mai aproape de “normă”. Gândirea prestabilită îl împiedică pe om să ajungă la credință, iar pe credincios îl împiedică să-și păstreze credința

''In cursul anilor 20, 30 si 40 eram toti tineri, plini de viata, deschisi, inflacarati de dorinta de a ne face unii altora bine. La inceput il aveam cu noi pe parintele Arseni care ne calauzea. Chiar si din exil ne scria, continuand sa ne povatuiasca. Biserica noastra fusese inchisa, slujbele se faceau prin case; mica noastra... Citește în continuare →

Cuvinte … cu rost!

„S-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să‐l vindec" (Isaia 6,10). *********** "Ca să ne fie de folos, cărţile patristice trebuie... Citește în continuare →

Compromisul creştin în cugetare, în cuvânt şi negrijă a deschis calea către triumful forţelor absurdului, ale Satanei. Ochii noştri trebuie să fie aţintiţi spre cer, către scopul după care tânjim, nu către problemele şi dezastrele de jos de pe pământ. Învăţătura şi viaţa noastră creştină trebuie să fie de aşa natură încât să ne permită cunoaşterea adevăratului Hristos şi recunoaşterea falsului Hristos. Simpla „corectitudine” din Ortodoxie fără o inimă creştină iubitoare nu va putea rezista Antihristului; dacă îl vom recunoaşte, opunându-i-ne ferm, o vom face mai ales cu inima şi mai puţin cu mintea

''... Cât despre fatalismul celor care cred că omul trebuie să fie sclav al „spiritului vremii”, acest lucru este dezminţit de experienţa oricărui creştin vrednic de acest nume, deoarece viaţa creştină nu reprezintă nimic dacă nu este o luptă împotriva duhului fiecărei epoci de dragul veşniciei. Libertatea i-a fost dată omului pentru a alege între adevăratul Dumnezeu şi el însuşi, între... Citește în continuare →

Invidia este o boală a prieteniei, după cum mălura este boala grâului. Invidia este învăţătura şarpelui, născocirea demonilor, sămânţa duşmanului, arvuna iadului, piedică evlaviei, cale spre gheenă, lipsire de Împărăţia cerurilor – Sfântul Vasile cel Mare

 ''Bun este Dumnezeu şi dătător de bunătăţi celor vrednici; rău este diavolul şi făcător a tot felul de răutăţi. După cum lipsa de invidie vine de la Cel bun, tot aşa invidia urmează diavolului.         Să ne păzim deci, fraţilor, de patima invidiei, ca nu cumva să ajungem părtaşi faptelor celui potrivnic şi să fim... Citește în continuare →

Să nu trăim ușuratic, fără profunzime. Când omul are luare-aminte și rugăciune, îl umbrește Harul lui Dumnezeu – Stareța Macrina Vassopoulos

''Odata am pornit cu Staretul sa mergem la o Manastire. Pe drum am intalnit un caine ciobanesc care s-a repezit asupra noastra, voind parca sa ne sfasie. De indata ce Parintele Evghenie si Parintele Nicolae l-au insemnat cu semnul Crucii, cainele a ramas nemiscat. Atunci parintele s-a apropiat de el si i-a spus: „In numele Sfintei Treimi... Citește în continuare →

Cuvinte duhovnicești

'Mai toți se plâng: „De mă rănesc, sufăr și eu, căci sunt om, nu înger! De mă nesocotesc, mă simt și eu jignit. De mă ocărăsc, am și eu simțăminte rele față de cei ce m-au ocărât. De mă păgubesc, mă umplu de mânie și de ură. Da­că mă provoacă, mă răzbun și eu. Dacă... Citește în continuare →

Aparent formăm o unitate, o umanitate, dar în realitate suntem atât de dezbinați! Ceea ce se petrece în inimă face unitatea, iar nu înfățișarea din afară. În inimă se află viața și moartea; acolo este vrednicia, acolo răutatea, iar adevăratul om este cel ascuns vederii trupești

''Omul simplu, care isi pleaca genunchii cu frica si umilinta la rugaciune, reuseste sa coboare pacea in sufletul lui, linistea intregii lui fiinte, si incetul cu incetul capata o cunostinta si o intelepciune pe care cei plini de cultura si inteligenta n-o pot capata si n-o pot pricepe. Omul simplu si curat este ocupat cu... Citește în continuare →

PERVERTIREA MORALITĂȚII PÂNĂ LA CULMI DE NEIMAGINAT, BATJOCORIREA CREDINȚEI, ÎNCURAJAREA SUICIDULUI. Tulburătoarele viziuni ale Starețului rus Antonie

''De cate ori a incercat satana s-o faca generala, atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea, scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea... Citește în continuare →

”El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept. Trăieşte în buna cucernicie şi ai răbdare. Vremurile ce vin nu sunt uşoare… Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică… ”

Epistola unui sfânt contemporan către românii care îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate şi curăţie a inimii (Această scrisoare face parte din minunata corespondenţă trimisă de un Staret rus contemporan mai putin cunoscut, Părintele Selafiil din Siberia – ucenicul Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii – (a nu se confunda cu Batranul Selafiil de la Noul Neamt, duhovnicul parintelui Savatie Bastovoi) către... Citește în continuare →

Comoară duhovnicească

''Mai mare valoare are un cuvânt al unui om smerit care se nevoieşte, cuvânt ce iese cu durere din adâncul inimii sale, decât o grămadă de cuvinte filozofice ale omului neinteriorizat, care ies cu viteză de pe limba lui instruită, dar care nu spune nimic sufletelor, pentru că este trup, iar nu limbă de foc... Citește în continuare →

 Îşi vor veni oare în fire? De aceasta depinde fericirea sau nefericirea, izbăvirea sau nimicirea Europei viitoare. ”Atunci când nu se mai mărturiseşte credinţa şi nu este cine să apere valorile credinţei, acea credinţă este moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor.”

''După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al Creştinătăţii şi dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor şi avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul Sârb, în această fărâmiţare în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului Sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când... Citește în continuare →

Indicatorul fidel al poluării sufletului. Feriţi-vă de păcatele mărunte şi de concesiile morale! Concepţia greşită asupra dreptăţii, care s-ar arăta, chipurile, în fapte eroice. Dreptatea nu este eroism

''Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege (Mt. 23, 27-28). Poate că... Citește în continuare →

Cât timp rămâne harul Sfintei Impărtăşanii cu cel care o primeşte? Răufăcătorii se tem cel mai mult de Cruce, Botez şi Cuminecătură

Cuviosul Pai­sie Aghioritul : „Daca un parinte nu are prea multa experienta, dar are dragoste foarte mare si adanca smerenie, el ii poate ajuta pe fiii sai duhovnicesti cerand indru­mare de la Batranii mai incercati si cu harul lui Dumnezeu, pe care il primeste neincetat datorita marii sale smerenii. Cu toate acestea, preotul tanar care aduna in... Citește în continuare →

„Tu vii la mine cu sabie şi cu suliţă şi cu pavăză, iar eu voi merge la tine întru numele Domnului Dumnezeului Savaot, pe Care L-ai ocărât astăzi” … Mai mare este a birui nebunia altora, decât a-şi stăpâni patimile sale, potolind inimă aprinsă de mânie, prefăcând tulburarea în alinare şi umplând de lacrimi fierbinţi ochii care priveau spre ucidere – Sfântul Ioan Gură de Aur

''... Vezi că deşi va grăi cineva lucruri adevărate despre noi, pe care ştim că le avem, dar de nu vom ocări pe cel ce grăieşte,ci vom suspina cu amar şi vom ruga pe Dumnezeu pentru păcate, vom putea lepăda toate greşalele? Aşa şi acesta s-a îndreptat, fiindcă n-a ocărit pe acela, ci a suspinat... Citește în continuare →

„Dragostea mea s-a răstignit…“ Clipa care ți se pare cea mai grea dintre toate – pentru că simți că Dumnezeu te-a părăsit – atunci să poți să crezi că, de fapt, aceea e clipa cea mai binecuvântată. Da, în acel moment Hristos te iubește, îți arată dragostea Lui!

„Dragostea mea s-a rastignit...“ Ce sa spunem? Ma gandeam astazi ca, cu toate cele pe care le face Hristos pentru fiecare dintre noi, inca de cand putem sa ne amintim, inca de cand am fost prima oara constienti de noi insine, cu toate cele pe care le-a facut si le face, pare – asa mi... Citește în continuare →

La ce bun un creștin, dacă nu câștigă pe nimeni, dacă nu aduce pe nimeni la virtute? Să ducem învățătura la frații noștri, fie că ne ascultă, fie că nu. De ne ascultă, câștig va fi pentru ei și pentru noi. Nu ne ascultă, își asumă răspunderea

''Nu-i puțin lucru acela de a nu ne interesa de frații noștri. Iată pilda cu omul care și-a îngropat talantul. Purtarea lui, în ce-l privește, părea a nu fi greșită. El nu păcătuise nimic cu privire la păstrarea lucrului încredințat, pentru a-l înapoia întreg. Dar el a păcătuit cu privire la felul în care a... Citește în continuare →

Când omul se pregă­teşte şi-şi pune în gând să îndure orice mâhnire în numele lui Dumnezeu, atunci toate aceste mâhniri şi neplăceri şi atacuri din partea demonilor şi ale oamenilor îi par uşoare şi fără durere, nu se teme de moarte şi nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui pentru Hristos

''Avand putinţă să săvarşeşti astăzi o faptă bună nu amana, iubite suflete al meu, nu amâna sfânta pocăinţă, pentru că nu poţi şti ce poate aduce ziua de azi, orice nenorocire se poate întâmpla cu tine în noaptea aceasta, fiindcă nu ştii ce îţi va aduce ziua ori noap­tea: te aşteaptă o viaţă lungă sau... Citește în continuare →

 „Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc!” Adevarata dragoste. Chiar daca intreaga lume ar fi in vrajmasie cu noi, nimic nu ne va vatama

''Adevarata dragoste nu poate sa fie decat reciproca, intr-un singur cuget si cu deplina intelegere. Rara este dragostea in fiii oamenilor. Iar viclenia, siretenia, minciuna si fatarnicia se arata aproape in toti. „S-a imputinat adevarul de la fiii oamenilor. Desertaciuni a grait fiecare catre aproapele sau, buze viclene in inima si in inima rele au grait ''(Psalm... Citește în continuare →

Tot răul pe care oamenii vicleni îl uneltesc împotriva aproapelui lor se abate adeseori chiar asupra lor. Otrava pe care o pregătesc aproapelui lor o beau ei înşişi şi mor. Deseori se rănesc ei înşişi cu sabia pe care o ridică asupra aproapelui lor şi pătimesc o defăimare mai mare atunci când caută să-l ponegrească cu clevetiri pe aproapele lor

"Cine dispreţuieşte porunca, acela dispreţuieşte şi se leapădă şi de cel ce porunceşte. Robul care nu arată stăpânului său ascultare este socotit necredincios. Aşadar, ce rob al lui Hristos este acel creştin care nu ascultă de Hristos? „Şi pentru ce Mă chemaţi, zice Domnul, „Doamne! Doamne!” şi nu faceţi ce vă spun?” (Luca 6: 46) Şi de asemenea: „Cine... Citește în continuare →

Când omul îşi toceşte mintea cu viclenia, se predă pe sine însuşi diavolului. Mai bine ar fi fost pentru unul ca acesta să-şi fi pierdut mintea, ca astfel să aibă circumstanţe atenuante în Ziua Judecăţii. Ce este viclenia şi ce este inteligenţa; semnele lor de recunoaştere

''Atunci când omul nu îşi toceşte mintea cu cele dumnezeieşti, ci şi-o toceşte cu viclenia, se predă pe sine însuşi diavolului. Mai bine ar fi fost pentru unul ca acesta să-şi fi pierdut mintea, ca astfel să aibă circumstanţe atenuante în Ziua Judecăţii. — Părinte, diferă simplitatea de viclenie? — Da, precum vulpea de şacal.... Citește în continuare →

Cunoaşterea fără iluminare de sus este o catastrofă. Soluţiile pe care le dau cei cărora le lipseşte iluminarea dumnezeiască sunt numai lucrare a minţii, iar apoi se creează zăpăceală. Se strecoară şi părerile omeneşti, iar după aceea se nasc patimi, după care diavolul treieră

''— Dacă oamenii ar frâna puţin viteza minţii lor şi mintea le-ar fi mai odihnită, atunci şi Harul dumnezeiesc s-ar apropia mai uşor de ei. Cunoaşterea fără iluminare de sus este o catastrofă. Când cineva face lucrare duhovnicească întru sine, când se nevoieşte, atunci este iluminat de Dumnezeu. Are iluminare dumnezeiască, experienţe dumnezeieşti, iar nu gânduri... Citește în continuare →

„Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi… Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.”

''Cuviosul Maxim(Marturisitorul)întinzîndu-se pe pămînt în chipul Crucii, şi iarăşi sculîndu-se, mîinile spre cer ridicîndu-şi, a strigat cu glas mare şi cu lacrimi: „Cela ce nu mărturiseşte pe Doamna noastră, cea întru tot cîntată, şi pe cea mai sfîntă şi fără de prihană, şi decît toate mai cinstită, cum că cu adevărat este adevărată Maică a lui... Citește în continuare →

Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean și de omul nedrept mă izbăvește! De omul care poartă multe măști, te păzești mai greu decât de o fiară, pentru că adeseori, încins fiind în piele de oaie, ascunde înăuntru un lup feroce

''Scoate-ma, Doamne, de la omul viclean si de omul nedrept ma izbaveste'' '' Unde sunt acum cei ce zic: pentru ce au fost create fiarele sălbatice? Ce folos au scorpionii? Dar viperele? Iata, s-a aflat un animal care arata o ferocitate mai mare, nu prin fire, ci prin vointa: omul. De aceea profetul, trecand cu vederea pe toate... Citește în continuare →

Preaiubite frate! Cu toată luarea aminte și ravna de care ești în stare să îți păzești conștiința! Păzește-ți conștiința față de Dumnezeu, față de aproapele, față de lucruri și față de tine însuți!

“Constiinta este o simtire a duhului omenesc, subtire, luminoasa, care deosebeste binele de rau. Aceasta simtire deosebeste mai limpede binele de rau decat mintea.Este mai greu sa amagesti constiinta decat mintea. Si cu mintea amagita, care e sprijinita de voia iubitoare de pacat, constiinta se razboieste indelung.Constiinta este legea fireasca. Constiinta l-a calauzit pe om pana la Legea scrisa. Omenirea cazuta... Citește în continuare →

Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mediator între Răsărit și Apus. Mărturisirea credinței ortodoxe ca și criteriu eclesiologic

Marturisirea credintei ortodoxe ca si criteriu eclesiologic ''Am putut remarca faptul ca Sfantul Maxim insista in special si in mai multe randuri asupra marturisirii dreptei credinte. Aceasta insistenta se justifica evident prin faptul ca o parte importanta din viata sa (din 633 pana in 662) a fost in intregime consacrata apararii dreptei credinte si ca, inainte chiar de... Citește în continuare →

Flămânzii s-au scârbit de vorbe! Ei vor pâine!Lumea s-a săturat de predici, ea are nevoie de Hristos! Mai bine nu ne-am făli cu nimic, nu am vorbi, nu am predica, dacă în viaţa noastră lipseşte Hristos, dacă în loc de pâine avem piatră şi în loc de peşte avem şerpi (Mat. 7, 9-10)!

''Fraţii mei, oare noi putem înţelege că cei din jurul nostru nu au nevoie nici de firma noastră frumoasă, nici de chipurile sau laudele noastre, ci au nevoie de Pâinea noastră, adică de Hristos? Toţi cei care ne înconjoară au nevoie de Iisus cum au nevoie de pâinea cea zilnică spre fiinţă. Putem noi înţelege acum... Citește în continuare →

Inlăuntrul încătușării omenești se ascunde egoismul. Cand exprimi cu simplitate ceea ce simţi, și tu te eliberezi și pe ceilalţi îi ajuţi

''– Gheronda, cred ca simplitatea inseamna sa se poarte cineva asa cum simte launtric. Asa este? – Depinde de locul in care traieste. Pentru ca omul sa se poarte cu simplitate, trebuie sa gaseasca un me­diu potrivit. In lume, mai ales in cea de astazi, trebuie sa fii atent cum te porti. Insa intr-o manastire sau... Citește în continuare →

In Ortodoxia contemporană există tendința de a reinterpreta credința pentru a se potrivi cugetului omului modern. Dobandind cugetul Sfinților Părinți, adică cugetul Bisericii, dobandim în același timp cugetul lui Hristos, Care este capul Bisericii și Care călăuzește Biserica Sa la plinătatea Adevărului – Cuviosul Serafim Rose

“Un fiu iubitor si devotat nu va avea niciodata atitudinea unuia care “stie mai bine” decat cei ce l-au nascut. Dupa cum si-a dat seama Pr. Serafim, aceasta atitudine de “a sti mai bine” este principala piatra de poticnire ce ii impiedica pe oameni sa patrunda cu totul in duhul Parintilor“. ************ “Nu a mai existat nicicand”, scria... Citește în continuare →

Cuvântul e în stare să lase o urmă adâncă, de neşters, în inimi. Zideşte dacă e plin de dragoste şi bunătate sau dărâmă dacă, dimpotrivă, e plin de vrăjmăşie şi ură. Grăirea în deşert pustieşte până în adânc sufletul

''Limba mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Puţin foc mult codru aprinde: foc este şi limba, lume a fărădelegii. Limba îşi are locul ei între toate mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce a fost aprinsă ea însăşi de focul gheenei ''(Iac. 3, 5-6). Incendiul ne mistuie avutul,... Citește în continuare →

„Eu mor în fiecare zi”. Cum murim în fiecare zi? Cum e cu putinţă, cu un singur trup muritor, să primim moartea de o mie de ori? Mulţumită intenţiei şi stând gata să pierim

''Să nu vă miraţi, dacă începându-mi vorbirea întru lauda sfântului Eustaţiu, i-am spus mucenic sfântului. El a murit de o moarte firească; cum, aşadar, este mucenic? Adesea v-am arătat că ceea ce face pe mucenic, nu-i numai moartea, ci, de asemenea şi intenţia. Cununa muceniciei nu-i împletită numai când întâmplarea vine după faptul voinţei ci... Citește în continuare →

„Simplu, lin să le faceţi pe toate…Inima voastră să fie simplă, nu cu două feţe şi nesinceră. Sufletul simplu şi bun este căutat de toţi, toţi se odihnesc întru el, se apropie de el fără teamă, fără bănuieli.”

„Un frate l-a întrebat pe Avva Pimen, zicând: Mai bine este a vorbi sau a tăcea? I-a răspuns lui bătrânul: Cel ce vorbește pentru Dumnezeu bine face și cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea.” *************************** "Nu exista in om lucru mai mare decat constiinta odihnita. Este lucru mare sa nu te mustre constiinta ca ai... Citește în continuare →

Cel care are sfințenie, înțelege cine este viclean. Gândurile omului arată starea lui duhovnicească

''– Părinte, cel care are sfințenie, înțelege cine este viclean? – Da, îl înțelege atât pe cel viclean, precum înțelege și sfințenia unui sfânt. Vede răul, dar în același timp vede și omul lăuntric și distinge că răul este al diavolului și vine din afară. Cu ochii sufletului său el vede greșelile lui ca fiind mari, iar... Citește în continuare →

O, Doamne! Până când se va juca vrăjmașul cu mințile și inimile oamenilor? Doamne! Tu vezi to­tul! – Cuviosul Stareț Nicon de la Optina

Fragmente din scrisorile Cuviosului Staret Nicon de la Optina catre fiice duhovnicesti  Iubitoare de Dumnezeu domnisoara L., Binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie cu tine in veci! Am primit scrisoarea ta, fiind la batiuska Nectarie. Şi acum din pricina viscolului m-am oprit din drum si, folosindu-ma de sederea in captivitatea vremii rele, iti scriu raspuns. Nu... Citește în continuare →

Icoana Maicii Domnului din Vladimir pictată de Sfântul Evanghelist Luca din blatul de la masa la care Mântuitorul a mâncat împreună cu Pururea Fecioara Maria și dreptul Iosif. Maica Domnului văzând Icoana a exclamat: Iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Harul Fiului meu și al meu va fi cu această Icoană

Sărbători în cinstea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir întâlnim de mai multe ori pe parcursul anului (21 mai, 23 iunie, 26 august). Cea mai importantă sărbătoare are loc pe 26 august, sărbătoare stabilită în cinstea mutării Icoanei de la Vladimir la Moscova. Icoana Maicii Domnului din Vladimir a fost pictată de Sfântul Evanghelist... Citește în continuare →

Amestecul păcatului în faptele cele bune. Deosebirea dintre lucrarea focului dumnezeiesc şi cea a înfierbântării omeneşti

''Atunci când pe un drum care străbate o câmpie întinsă stă un pom rămuros, care aruncă o umbră bogată, cu câtă bucurie se grăbesc spre el călătorii! Ei află desfătare odihnindu-se şi stând de vorbă prieteneşte sub umbra răcoroasă, deasă şi largă. Un astfel de adăpost, o astfel de mângâiere le dă celor ce merg pe... Citește în continuare →

Părintele Marcu de la Sihastria, “fachirul” mărturisitor (+26 Februarie 1999)- Patericul Românesc

Monahul Marcu Dumitru - fapte și cuvinte de învățătură Acest mare nevoitor era de loc din comuna Hătcărău, judejul Prahova, și s-a născut dintr-o familie binecuvântată cu 11 copii, din botez fiind numit Constantin. Murindu-i tatăl în primul război mondial, mama şi-a crescut singură toţi copiii. Mai târziu, Constantin, renunțând la căsătorie, şi-a terminat şcoala... Citește în continuare →

”Umple-mă de bucurie spunându-mi că ai fost la duşmanul tău, l-ai prins în braţe, l-ai strâns cu iubire şi l-ai sărutat cu lacrimi în ochi. Chiar şi fiară dacă ar fi, purtarea ta îi va muia inima şi se va îmblânzi … Atunci vei fi socotit de Dumnezeu mucenic. Să lucrăm împreună cu dragoste frăţească împotriva răului” – Sfântul Ioan Gură de Aur

''Dacă ai fost nedreptăţit de aproapele tău, adu-ţi aminte de David. Gândeşte-te la blândeţea şi la lipsa de răutate a acestui prooroc şi mânia care îţi arde sufletul va dispărea. Spune-mi: din ce pricină ţi-e duşman fratele tău? Poate te-a înjurat? Poate a furat de la tine? Poate te-a nedreptăţit? Orice ţi-ar fi făcut, să... Citește în continuare →

Sinceritatea fără discernământ. Este nevoie de trezvie. Orice ar face omul, s-o facă pentru Dumnezeu. Este nevoie de multă atenţie, prudenţă şi discernă­mânt pentru ca binele să se facă în chip bun şi să folo­sească – Sfântul Paisie Aghioritul

Binele să se facă în chip bun –   Părinte, cum gândiţi atunci când vă confruntaţi cu o problemă? –   Mă gândesc ce se poate şi ce nu se poate face omeneşte. O examinez din toate părţile. “Voi face asta. Voi vedea ce reacţie va avea loc de aici, care de din­colo… Ce rău poate pricinui sau... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑