SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL – Învăţături şi scrisori despre viaţa creştină

Despre nevoinţa silirii Dumnezeu să vă ajute să vă întăriţi cu putere în Duhul Său - căci trebuie să aveţi grijă de asta, şi să suferiţi, dacă nu aveţi rânduială lăuntrică, şi în suferinţă să cădeţi în faţa Domnului. Aceasta nu se dobândeşte de la sine şi nici fără osteneală. Şi dintr-o parte şi din... Citește în continuare →

Reclame

PERVERTIREA MORALITĂȚII PÂNĂ LA CULMI DE NEIMAGINAT, BATJOCORIREA CREDINȚEI, ÎNCURAJAREA SUICIDULUI. Tulburătoarele viziuni ale Starețului rus Antonie

''De cate ori a incercat satana s-o faca generala, atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea, scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea... Citește în continuare →

”El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept. Trăieşte în buna cucernicie şi ai răbdare. Vremurile ce vin nu sunt uşoare… Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică… ”

Epistola unui sfânt contemporan către românii care îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate şi curăţie a inimii (Această scrisoare face parte din minunata corespondenţă trimisă de un Staret rus contemporan mai putin cunoscut, Părintele Selafiil din Siberia – ucenicul Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii – (a nu se confunda cu Batranul Selafiil de la Noul Neamt, duhovnicul parintelui Savatie Bastovoi) către... Citește în continuare →

Comoară duhovnicească

''Mai mare valoare are un cuvânt al unui om smerit care se nevoieşte, cuvânt ce iese cu durere din adâncul inimii sale, decât o grămadă de cuvinte filozofice ale omului neinteriorizat, care ies cu viteză de pe limba lui instruită, dar care nu spune nimic sufletelor, pentru că este trup, iar nu limbă de foc... Citește în continuare →

 Îşi vor veni oare în fire? De aceasta depinde fericirea sau nefericirea, izbăvirea sau nimicirea Europei viitoare. ”Atunci când nu se mai mărturiseşte credinţa şi nu este cine să apere valorile credinţei, acea credinţă este moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor.”

''După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al Creştinătăţii şi dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor şi avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul Sârb, în această fărâmiţare în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului Sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când... Citește în continuare →

Indicatorul fidel al poluării sufletului. Feriţi-vă de păcatele mărunte şi de concesiile morale! Concepţia greşită asupra dreptăţii, care s-ar arăta, chipurile, în fapte eroice. Dreptatea nu este eroism

''Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege (Mt. 23, 27-28). Poate că... Citește în continuare →

Cât timp rămâne harul Sfintei Impărtăşanii cu cel care o primeşte? Răufăcătorii se tem cel mai mult de Cruce, Botez şi Cuminecătură

Cuviosul Pai­sie Aghioritul : „Daca un parinte nu are prea multa experienta, dar are dragoste foarte mare si adanca smerenie, el ii poate ajuta pe fiii sai duhovnicesti cerand indru­mare de la Batranii mai incercati si cu harul lui Dumnezeu, pe care il primeste neincetat datorita marii sale smerenii. Cu toate acestea, preotul tanar care aduna in... Citește în continuare →

„Tu vii la mine cu sabie şi cu suliţă şi cu pavăză, iar eu voi merge la tine întru numele Domnului Dumnezeului Savaot, pe Care L-ai ocărât astăzi” … Mai mare este a birui nebunia altora, decât a-şi stăpâni patimile sale, potolind inimă aprinsă de mânie, prefăcând tulburarea în alinare şi umplând de lacrimi fierbinţi ochii care priveau spre ucidere – Sfântul Ioan Gură de Aur

''... Vezi că deşi va grăi cineva lucruri adevărate despre noi, pe care ştim că le avem, dar de nu vom ocări pe cel ce grăieşte,ci vom suspina cu amar şi vom ruga pe Dumnezeu pentru păcate, vom putea lepăda toate greşalele? Aşa şi acesta s-a îndreptat, fiindcă n-a ocărit pe acela, ci a suspinat... Citește în continuare →

„Dragostea mea s-a răstignit…“ Clipa care ți se pare cea mai grea dintre toate – pentru că simți că Dumnezeu te-a părăsit – atunci să poți să crezi că, de fapt, aceea e clipa cea mai binecuvântată. Da, în acel moment Hristos te iubește, îți arată dragostea Lui!

„Dragostea mea s-a rastignit...“ Ce sa spunem? Ma gandeam astazi ca, cu toate cele pe care le face Hristos pentru fiecare dintre noi, inca de cand putem sa ne amintim, inca de cand am fost prima oara constienti de noi insine, cu toate cele pe care le-a facut si le face, pare – asa mi... Citește în continuare →

La ce bun un creștin, dacă nu câștigă pe nimeni, dacă nu aduce pe nimeni la virtute? Să ducem învățătura la frații noștri, fie că ne ascultă, fie că nu. De ne ascultă, câștig va fi pentru ei și pentru noi. Nu ne ascultă, își asumă răspunderea

''Nu-i puțin lucru acela de a nu ne interesa de frații noștri. Iată pilda cu omul care și-a îngropat talantul. Purtarea lui, în ce-l privește, părea a nu fi greșită. El nu păcătuise nimic cu privire la păstrarea lucrului încredințat, pentru a-l înapoia întreg. Dar el a păcătuit cu privire la felul în care a... Citește în continuare →

Când omul se pregă­teşte şi-şi pune în gând să îndure orice mâhnire în numele lui Dumnezeu, atunci toate aceste mâhniri şi neplăceri şi atacuri din partea demonilor şi ale oamenilor îi par uşoare şi fără durere, nu se teme de moarte şi nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui pentru Hristos

''Avand putinţă să săvarşeşti astăzi o faptă bună nu amana, iubite suflete al meu, nu amâna sfânta pocăinţă, pentru că nu poţi şti ce poate aduce ziua de azi, orice nenorocire se poate întâmpla cu tine în noaptea aceasta, fiindcă nu ştii ce îţi va aduce ziua ori noap­tea: te aşteaptă o viaţă lungă sau... Citește în continuare →

 „Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc!” Adevarata dragoste. Chiar daca intreaga lume ar fi in vrajmasie cu noi, nimic nu ne va vatama

''Adevarata dragoste nu poate sa fie decat reciproca, intr-un singur cuget si cu deplina intelegere. Rara este dragostea in fiii oamenilor. Iar viclenia, siretenia, minciuna si fatarnicia se arata aproape in toti. „S-a imputinat adevarul de la fiii oamenilor. Desertaciuni a grait fiecare catre aproapele sau, buze viclene in inima si in inima rele au grait ''(Psalm... Citește în continuare →

Tot răul pe care oamenii vicleni îl uneltesc împotriva aproapelui lor se abate adeseori chiar asupra lor. Otrava pe care o pregătesc aproapelui lor o beau ei înşişi şi mor. Deseori se rănesc ei înşişi cu sabia pe care o ridică asupra aproapelui lor şi pătimesc o defăimare mai mare atunci când caută să-l ponegrească cu clevetiri pe aproapele lor

"Cine dispreţuieşte porunca, acela dispreţuieşte şi se leapădă şi de cel ce porunceşte. Robul care nu arată stăpânului său ascultare este socotit necredincios. Aşadar, ce rob al lui Hristos este acel creştin care nu ascultă de Hristos? „Şi pentru ce Mă chemaţi, zice Domnul, „Doamne! Doamne!” şi nu faceţi ce vă spun?” (Luca 6: 46) Şi de asemenea: „Cine... Citește în continuare →

Când omul îşi toceşte mintea cu viclenia, se predă pe sine însuşi diavolului. Mai bine ar fi fost pentru unul ca acesta să-şi fi pierdut mintea, ca astfel să aibă circumstanţe atenuante în Ziua Judecăţii. Ce este viclenia şi ce este inteligenţa; semnele lor de recunoaştere

''Atunci când omul nu îşi toceşte mintea cu cele dumnezeieşti, ci şi-o toceşte cu viclenia, se predă pe sine însuşi diavolului. Mai bine ar fi fost pentru unul ca acesta să-şi fi pierdut mintea, ca astfel să aibă circumstanţe atenuante în Ziua Judecăţii. — Părinte, diferă simplitatea de viclenie? — Da, precum vulpea de şacal.... Citește în continuare →

Cunoaşterea fără iluminare de sus este o catastrofă. Soluţiile pe care le dau cei cărora le lipseşte iluminarea dumnezeiască sunt numai lucrare a minţii, iar apoi se creează zăpăceală. Se strecoară şi părerile omeneşti, iar după aceea se nasc patimi, după care diavolul treieră

''— Dacă oamenii ar frâna puţin viteza minţii lor şi mintea le-ar fi mai odihnită, atunci şi Harul dumnezeiesc s-ar apropia mai uşor de ei. Cunoaşterea fără iluminare de sus este o catastrofă. Când cineva face lucrare duhovnicească întru sine, când se nevoieşte, atunci este iluminat de Dumnezeu. Are iluminare dumnezeiască, experienţe dumnezeieşti, iar nu gânduri... Citește în continuare →

„Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi… Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.”

''Cuviosul Maxim(Marturisitorul)întinzîndu-se pe pămînt în chipul Crucii, şi iarăşi sculîndu-se, mîinile spre cer ridicîndu-şi, a strigat cu glas mare şi cu lacrimi: „Cela ce nu mărturiseşte pe Doamna noastră, cea întru tot cîntată, şi pe cea mai sfîntă şi fără de prihană, şi decît toate mai cinstită, cum că cu adevărat este adevărată Maică a lui... Citește în continuare →

Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean și de omul nedrept mă izbăvește! De omul care poartă multe măști, te păzești mai greu decât de o fiară, pentru că adeseori, încins fiind în piele de oaie, ascunde înăuntru un lup feroce

''Scoate-ma, Doamne, de la omul viclean si de omul nedrept ma izbaveste'' '' Unde sunt acum cei ce zic: pentru ce au fost create fiarele sălbatice? Ce folos au scorpionii? Dar viperele? Iata, s-a aflat un animal care arata o ferocitate mai mare, nu prin fire, ci prin vointa: omul. De aceea profetul, trecand cu vederea pe toate... Citește în continuare →

Preaiubite frate! Cu toată luarea aminte și ravna de care ești în stare să îți păzești conștiința! Păzește-ți conștiința față de Dumnezeu, față de aproapele, față de lucruri și față de tine însuți!

“Constiinta este o simtire a duhului omenesc, subtire, luminoasa, care deosebeste binele de rau. Aceasta simtire deosebeste mai limpede binele de rau decat mintea.Este mai greu sa amagesti constiinta decat mintea. Si cu mintea amagita, care e sprijinita de voia iubitoare de pacat, constiinta se razboieste indelung.Constiinta este legea fireasca. Constiinta l-a calauzit pe om pana la Legea scrisa. Omenirea cazuta... Citește în continuare →

Sfântul Maxim Mărturisitorul. Mediator între Răsărit și Apus. Mărturisirea credinței ortodoxe ca și criteriu eclesiologic

Marturisirea credintei ortodoxe ca si criteriu eclesiologic ''Am putut remarca faptul ca Sfantul Maxim insista in special si in mai multe randuri asupra marturisirii dreptei credinte. Aceasta insistenta se justifica evident prin faptul ca o parte importanta din viata sa (din 633 pana in 662) a fost in intregime consacrata apararii dreptei credinte si ca, inainte chiar de... Citește în continuare →

Flămânzii s-au scârbit de vorbe! Ei vor pâine!Lumea s-a săturat de predici, ea are nevoie de Hristos! Mai bine nu ne-am făli cu nimic, nu am vorbi, nu am predica, dacă în viaţa noastră lipseşte Hristos, dacă în loc de pâine avem piatră şi în loc de peşte avem şerpi (Mat. 7, 9-10)!

''Fraţii mei, oare noi putem înţelege că cei din jurul nostru nu au nevoie nici de firma noastră frumoasă, nici de chipurile sau laudele noastre, ci au nevoie de Pâinea noastră, adică de Hristos? Toţi cei care ne înconjoară au nevoie de Iisus cum au nevoie de pâinea cea zilnică spre fiinţă. Putem noi înţelege acum... Citește în continuare →

Inlăuntrul încătușării omenești se ascunde egoismul. Cand exprimi cu simplitate ceea ce simţi, și tu te eliberezi și pe ceilalţi îi ajuţi

''– Gheronda, cred ca simplitatea inseamna sa se poarte cineva asa cum simte launtric. Asa este? – Depinde de locul in care traieste. Pentru ca omul sa se poarte cu simplitate, trebuie sa gaseasca un me­diu potrivit. In lume, mai ales in cea de astazi, trebuie sa fii atent cum te porti. Insa intr-o manastire sau... Citește în continuare →

In Ortodoxia contemporană există tendința de a reinterpreta credința pentru a se potrivi cugetului omului modern. Dobandind cugetul Sfinților Părinți, adică cugetul Bisericii, dobandim în același timp cugetul lui Hristos, Care este capul Bisericii și Care călăuzește Biserica Sa la plinătatea Adevărului – Cuviosul Serafim Rose

“Un fiu iubitor si devotat nu va avea niciodata atitudinea unuia care “stie mai bine” decat cei ce l-au nascut. Dupa cum si-a dat seama Pr. Serafim, aceasta atitudine de “a sti mai bine” este principala piatra de poticnire ce ii impiedica pe oameni sa patrunda cu totul in duhul Parintilor“. ************ “Nu a mai existat nicicand”, scria... Citește în continuare →

Cuvântul e în stare să lase o urmă adâncă, de neşters, în inimi. Zideşte dacă e plin de dragoste şi bunătate sau dărâmă dacă, dimpotrivă, e plin de vrăjmăşie şi ură. Grăirea în deşert pustieşte până în adânc sufletul

''Limba mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Puţin foc mult codru aprinde: foc este şi limba, lume a fărădelegii. Limba îşi are locul ei între toate mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce a fost aprinsă ea însăşi de focul gheenei ''(Iac. 3, 5-6). Incendiul ne mistuie avutul,... Citește în continuare →

„Eu mor în fiecare zi”. Cum murim în fiecare zi? Cum e cu putinţă, cu un singur trup muritor, să primim moartea de o mie de ori? Mulţumită intenţiei şi stând gata să pierim

''Să nu vă miraţi, dacă începându-mi vorbirea întru lauda sfântului Eustaţiu, i-am spus mucenic sfântului. El a murit de o moarte firească; cum, aşadar, este mucenic? Adesea v-am arătat că ceea ce face pe mucenic, nu-i numai moartea, ci, de asemenea şi intenţia. Cununa muceniciei nu-i împletită numai când întâmplarea vine după faptul voinţei ci... Citește în continuare →

„Simplu, lin să le faceţi pe toate…Inima voastră să fie simplă, nu cu două feţe şi nesinceră. Sufletul simplu şi bun este căutat de toţi, toţi se odihnesc întru el, se apropie de el fără teamă, fără bănuieli.”

„Un frate l-a întrebat pe Avva Pimen, zicând: Mai bine este a vorbi sau a tăcea? I-a răspuns lui bătrânul: Cel ce vorbește pentru Dumnezeu bine face și cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea.” *************************** "Nu exista in om lucru mai mare decat constiinta odihnita. Este lucru mare sa nu te mustre constiinta ca ai... Citește în continuare →

Cel care are sfințenie, înțelege cine este viclean. Gândurile omului arată starea lui duhovnicească

''– Părinte, cel care are sfințenie, înțelege cine este viclean? – Da, îl înțelege atât pe cel viclean, precum înțelege și sfințenia unui sfânt. Vede răul, dar în același timp vede și omul lăuntric și distinge că răul este al diavolului și vine din afară. Cu ochii sufletului său el vede greșelile lui ca fiind mari, iar... Citește în continuare →

O, Doamne! Până când se va juca vrăjmașul cu mințile și inimile oamenilor? Doamne! Tu vezi to­tul! – Cuviosul Stareț Nicon de la Optina

Fragmente din scrisorile Cuviosului Staret Nicon de la Optina catre fiice duhovnicesti  Iubitoare de Dumnezeu domnisoara L., Binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie cu tine in veci! Am primit scrisoarea ta, fiind la batiuska Nectarie. Şi acum din pricina viscolului m-am oprit din drum si, folosindu-ma de sederea in captivitatea vremii rele, iti scriu raspuns. Nu... Citește în continuare →

Icoana Maicii Domnului din Vladimir pictată de Sfântul Evanghelist Luca din blatul de la masa la care Mântuitorul a mâncat împreună cu Pururea Fecioara Maria și dreptul Iosif. Maica Domnului văzând Icoana a exclamat: Iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Harul Fiului meu și al meu va fi cu această Icoană

Sărbători în cinstea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir întâlnim de mai multe ori pe parcursul anului (21 mai, 23 iunie, 26 august). Cea mai importantă sărbătoare are loc pe 26 august, sărbătoare stabilită în cinstea mutării Icoanei de la Vladimir la Moscova. Icoana Maicii Domnului din Vladimir a fost pictată de Sfântul Evanghelist... Citește în continuare →

Amestecul păcatului în faptele cele bune. Deosebirea dintre lucrarea focului dumnezeiesc şi cea a înfierbântării omeneşti

''Atunci când pe un drum care străbate o câmpie întinsă stă un pom rămuros, care aruncă o umbră bogată, cu câtă bucurie se grăbesc spre el călătorii! Ei află desfătare odihnindu-se şi stând de vorbă prieteneşte sub umbra răcoroasă, deasă şi largă. Un astfel de adăpost, o astfel de mângâiere le dă celor ce merg pe... Citește în continuare →

Părintele Marcu de la Sihastria, “fachirul” mărturisitor (+26 Februarie 1999)- Patericul Românesc

Monahul Marcu Dumitru - fapte și cuvinte de învățătură Acest mare nevoitor era de loc din comuna Hătcărău, judejul Prahova, și s-a născut dintr-o familie binecuvântată cu 11 copii, din botez fiind numit Constantin. Murindu-i tatăl în primul război mondial, mama şi-a crescut singură toţi copiii. Mai târziu, Constantin, renunțând la căsătorie, şi-a terminat şcoala... Citește în continuare →

”Umple-mă de bucurie spunându-mi că ai fost la duşmanul tău, l-ai prins în braţe, l-ai strâns cu iubire şi l-ai sărutat cu lacrimi în ochi. Chiar şi fiară dacă ar fi, purtarea ta îi va muia inima şi se va îmblânzi … Atunci vei fi socotit de Dumnezeu mucenic. Să lucrăm împreună cu dragoste frăţească împotriva răului” – Sfântul Ioan Gură de Aur

''Dacă ai fost nedreptăţit de aproapele tău, adu-ţi aminte de David. Gândeşte-te la blândeţea şi la lipsa de răutate a acestui prooroc şi mânia care îţi arde sufletul va dispărea. Spune-mi: din ce pricină ţi-e duşman fratele tău? Poate te-a înjurat? Poate a furat de la tine? Poate te-a nedreptăţit? Orice ţi-ar fi făcut, să... Citește în continuare →

Sinceritatea fără discernământ. Este nevoie de trezvie. Orice ar face omul, s-o facă pentru Dumnezeu. Este nevoie de multă atenţie, prudenţă şi discernă­mânt pentru ca binele să se facă în chip bun şi să folo­sească – Sfântul Paisie Aghioritul

Binele să se facă în chip bun –   Părinte, cum gândiţi atunci când vă confruntaţi cu o problemă? –   Mă gândesc ce se poate şi ce nu se poate face omeneşte. O examinez din toate părţile. “Voi face asta. Voi vedea ce reacţie va avea loc de aici, care de din­colo… Ce rău poate pricinui sau... Citește în continuare →

Cu durere şi cu dragoste …

"Trufia este cugetul infumurat al omului neinsemnat, care socoteste despre sine ca este mare si important. Cel trufas are o parere foarte buna despre sine, gandeste dispretuitor si socoteste ca, ignorandu-le pe toate, este intelept; face parada de cumpatare, in timp ce el este nechibzuit; are impresia ca este cine­va, desi este un nimeni; se... Citește în continuare →

Dumnezeu preţuieşte cele ale inimii şi nu poate fi păcălit de limbă. Limba e sluga inimii. Şi când sluga minte, se trădează repede pe sine. Mintea binecuvântată, ochiul lăuntric- Sfantul Nicolae Velimirovici

''Focul patimilor năvăleşte mai întâi în inimă, cel mai simţitor şi cel mai uşor de aprins mădular al făpturii omeneşti. Când se aprinde inima, întreaga făptură omenească ia foc. Când inima este biruită, totul este biruit. Când inima se strică, totul e stricat. Din inimă izvorăşte dragostea sau ura, înţelepciunea sau prostia, curăţia sau noroiul, viaţa sau moartea.... Citește în continuare →

Păstorul cel bun sufletul său îşi pune pentru oi.Timpul de acum e timp de lacrimi.Nimeni să nu vă tulbure. Stăruiţi în rugăciune – Sfantul Ioan Gura de Aur

Omilie rostita înainte de exil ''Lui Dumnezeu îi e mai dragă Biserica decât cerul. N-a luat trupul cerului, ci trupul Bisericii. Cerul e pentru Biserică, nu Biserica pentru cer. Să nu vă tulbure, dar, deloc ceea ce se întâmplă. Dăruiţi-mi atât numai: credinţă neclintită. Nu ştiţi oare, că Petru a umblat pe apă, că îndoindu-se puţin era... Citește în continuare →

Râvna fără cunoştinţă şi cea întru cunoştinţă.Omul zelos.Curăţirea minţii de gândurile deşarte.Mângâierea ce se naşte din plâns

Ravna fara cunostinta “Cel ce are ravna, dar fara cunostinta, rataceste in gandurile si lucrarile sale; inchipuindu-si ca lucreaza pentru slava lui Dumnezeu, calca legea iubirii pentru aproapele. Fierband in zelul sau, faptuieste cele potrivnice poruncilor legii si voii dumnezeiesti. Faptuieste raul ca sa se intample ceea ce crede el a fi binele. Ravna lui e ca focul... Citește în continuare →

„Ortodoxia strămoșilor noștri s-a născut în staul, pe cruce, în catacombe și pe ruguri… Cine are urechi de auzit să audă!”

"Pe drumul suferinței noastre, în noaptea cea mare ce ne învăluie, în marea tăcere ce ne cuprinde, bunicii noștri ne-au lăsat cu mâini tremurânde crucea și chivotul de tradiții și unelte sfinte, chivotul ortodoxiei noastre în care purtăm pe Domnul Euharistic, Trupul și Sângele mântuirii noastre. Norodul celor rămași fără de glas, neștiuți, strânși în... Citește în continuare →

Fățarnicul, când e dat pe față, scoate cuvinte purtătoare de moarte, închipuindu-și că-și ascunde urâțenia proprie prin ocările împotriva altora. Cu cât te rogi mai mult pentru cei ce te defaimă, cu atât Dumnezeu le arată adevărul celor ce se smintesc

Cu cat te rogi mai mult din suflet pentru cel ce te defaima, cu atat Dumnezeu le arata adevarul celor ce se smintesc. Numai cei ce pazesc intocmai poruncile si cunosc adevarat judecatile dumnezeiesti nu parasesc pe prietenii incercati prin ingaduinta lui Dumnezeu. Dar cei ce dispretuiesc poruncile si nu cunosc judecatile dumnezeiesti, cand ii merge... Citește în continuare →

Boala şi vindecarea organelor înţelegerii. Aşa cum sunt organele înţelegerii, la fel este şi cunoaşterea pe care ele o oferă. Viaţa în Hristos – Sfântul Iustin Popovici

Boala organelor înţelegerii Caracterul cunoaşterii omeneşti depinde de predispoziţia, natura şi starea organelor sale de înţelegere. La toate nivelele, cunoaşterea depinde hotărâtor de mijloacele de înţelegere. Omul nu creează adevăr; actul înţelegerii este un act de însuşire a unui adevăr care este deja oferit în mod obiectiv. Această integrare are un caracter organic, nu deosebit de cel... Citește în continuare →

”Fără simțire, viața nu e viață; fără chibzuință, viața e oarbă. Simțirea trebuie să meargă înainte și să dea imbold, iar chibzuința să hotărască timpul, locul, mijlocul de împlinire și, îndeobște, întreaga rânduială a ceea ce inima socoate să facă.”

  ''Calea duhovniceasca nu este una usoara. Sunt chiar multe tristeti si cateodata se pare ca, si chiar asa este, intreaga lume, incluzandu-i pe cei apropiati ai nostri, se ridica impotriva ta. Dar atunci pe masura inmultirii tristetilor, se simte si o crestere a ajutorului care ne intareste si ne mangaie in intristare, umplandu-ne chiar... Citește în continuare →

„Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu”. Nu se cade a tăcea despre ceea ce este de primă necesitate – salvarea sufletelor omeneşti ! Tăcerea asupra Apostaziei este criminală

''Scrierile Sfântului Ierarh Ignatie (Briancianinov) apar ca deosebit de preţioase pentru noi, deoarece sunt scrise din proprie experienţă duhovnicească. Pentru noi este important să ştim că Sfântul Ierarh Ignatie, după cum subliniază el însuşi, caută răspuns şi îndrumare la Sfinţii Părinţi din vechime,vorbind puţin de la sine. Iată, de pildă, cum descrie el epoca contemporană lui... Citește în continuare →

Ispita de a urma „înţelepciunea exterioară”, înţelepciunea acestei lumi. Raţionalismul şi ră­ceala inimii omului modern – Cuviosul Serafim Rose

 „Din păcate“, scria Părintele Serafim, „conştienti­zarea monahismului ortodox şi ABC-ul său au rămas în mare parte ceva exte­rior chiar şi astăzi. Există mai multă vorbărie despre «Stareţi», «isihasm» şi «înşelare», decât nevoinţe călugăreşti aducătoare de roadă. Într-adevăr, este foarte posibil să accepţi toate semnele exterioare ale celei mai curate şi mai înalte tradiţii monahale: ascultarea absolută faţă de un... Citește în continuare →

O mărturie excepţională a părintelui Vasilie Vakras din Samos, care a fost de faţă la săvârşirea Sfântului Ioan Iacob Românul (video)

O mărturie excepţională a părintelui Vasilie Vakras din Samos, care a fost de faţă la săvarşirea Sfantului Ioan Iacob Romanul.    https://www.youtube.com/watch?time_continue=805&v=1CeoZVXMkF0   ''Cuvioase Părinte Ioane, mult nevoitorule, şi făclie de mult preţ, aprinsă din lumina Sfântului Mormânt dătător de viaţă, luminează cu rugăciunile tale pe cei ce te iubesc pe tine şi cere de... Citește în continuare →

Lacrimile amare și lacrimile dulci. Māngāierea duhovnicească care nu se aseamănă cu nici una din bucuriile pamāntești. Darul plānsului și al lacrimilor -Sfāntul Ignatie Briancianinov

''Darul plānsului si al lacrimilor este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu. El e un dar esential pentru māntuirea noastra. Darurile proorociei, īnainte vederii, facerii de minuni, sunt semne ca cel care le are a placut īn chip deosebit Lui Dumnezeu si si-a atras īn chip deosebit bunavointa Lui, iar darul strapungerii... Citește în continuare →

Descompunerea duhovnicească. Din pricina duhului lumesc ne slăbănogim. Adică izgonim duhul şi rămâne stârvul. Să nu ne modelăm după acest duh lumesc. Este o mucenicie – Sfantul Paisie Aghioritul

''– Părinte, spuneţi de multe ori: cutare om vede cu lentilă europeană şi nu cu duh răsăritean. Ce înţelegeţi prin aceasta? – Vreau să spun că vede cu ochi european, cu logică europeană, fără credinţă, numai omeneşte. – Şi care este duhul răsăritean? – Răsăritul răsăriturilor şi cei dintru întuneric şi din umbră. – Adică?... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑