SCRISOARE  DESCHISĂ CĂTRE AI MEI – Paraschiva Rădoi

SCRISOARE  DESCHISĂ CĂTRE AI MEI   Nu ne mai dojeni, iubite frate, Că ziduri sfinte am fi părăsit ! Nu mai răni, prin față și prin spate, Că din Biserică am fi ieșit !   Nu te aprinde, fără a-nțelege, Nu ne privi cu milă, nici de sus, Că ne împotrivim celor fără de lege... Citește în continuare →

Reclame

CE PLAN AI, DOAMNE, TU, CU MINE ? 

CE PLAN AI, DOAMNE, TU, CU MINE ?  --Ce plan ai ,Doamne,Tu,cu mine ?        Pentru ce ,oare,mă păstrezi ?  Eu nu cunosc,doar Tu știi bine…  Aș vrea ca  să mă luminezi ! Ca să - nțeleg a Ta lucrare Durerea ia-o de la mine ! Și iartă-mă de întrebare : --Ce plan ai,Doamne,Tu,cu mine ? Durerea... Citește în continuare →

”Nu pot decât atât: să plâng mereu Şi-ngenunchind pământul ce sunt eu, O, Doamne milostive, sfânt şi mare, La slava Ta să cer mereu iertare!” – Vasile Militaru

INVAȚĂ-MĂ, O, Doamne... O, Doamne, Dumnezeule Preasfânt, De m-aş târâ ca serpii pe pământ O mie de ani pe sub stele, N-aş ispăşii păcatele mele... Învață-mă, o Doamne cum sa fac În haina milei Tale să mă-mbrac, Că nu cunosc osànde-atat de grele, Să ispăşesc păcatele mele! Nu pot decât atât: să plâng mereu Şi-ngenunchind... Citește în continuare →

SCÂNTEI DIN INIMĂ – Sfântul Ioan Iacob Românul

TURMA FĂRĂ PĂSTOR S-aude azi din depărtare La Dunăre un geamăt greu, O, cât mai suferi azi de tare, În ţara ta, poporul meu! Că, iată, ţi-au gonit „Păstorul” Şi oile s-au risipit, Punând la „stână” roşiorul Pe cel tovarăş ca „năimit”. Azi „urşii” smulg din carne lâna Iar sângele din „oi” îl sug Şi... Citește în continuare →

Suferinţa, calea cea mai directă prin care Dumnezeu ajunge la inimile noastre. Suferinţa, cel mai mare învăţător  

“Daca exista o caracteristica specifica tuturor oamenilor, aceasta este suferinta. Oameniii de toate rasele, paturile sociale si de orice neam ar fi trec prin suferinta. Pur si simplu, a suferi e omeneste. Tirania lumii nihiliste pricinuieste omenirii suferinta. In razvratirea sa, omul isi produce singur durerea, provocandu-si si mai multa suferinta. Insa cea mai rea suferinta este poate... Citește în continuare →

SUDORI  DE SÂNGE… de Prof. Paraschiva Rădoi

SUDORI  DE SÂNGE…   Târziu am înţeles, acum abia, Cu mintea-n Ghetsimani adăstând De ce în chin de moarte Se ruga Iisus al meu, sudoare sângerând !   Ştia că ne vom îndărătnici Şi ne vom face tot mai răi, mai răi… C-arareori spre cer vom mai privi Şi ne-om abate pe străine căi…  ... Citește în continuare →

Pe cale, orice lucrare-i bună; dar cine ia ștergarul, acela ia cununa! – Costache Ioanid

Ștergarul La cina cea de Paște, în camera de sus, înconjurat de-apostoli, S-a asezat Iisus. Se revarsa din sfesnic o galbena lumina pe azimile calde, pe mielul…fara vina… Era placut prilejul. Si toate pregatite. Dar vai, uitase gazda o sluga a trimite, un rob sau o copila, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne... Citește în continuare →

… În șoapta-nchinăciunii sfinte, în palmele-ți împreunate, curgea o lacrimă fierbinte… Mama!

  Mamă, sleită de puteri după o zi de tras la sapă, Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă… În traistă doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară, Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară. Abia intrată în ogradă cătai îndată la pruncuți Ștergându-le, cu șorțul fața, mustrându-i... Citește în continuare →

„Bucurați-vă !” ne cere, Deci, și-n lacrimi să zâmbim ! Vine vreme de durere… Numai să ne dea putere Pentru EL să și murim ! – Paraschiva Rădoi

SĂ NE BUCURĂM !   Nu te frânge, surioară, În tristețe de nespus, Celor dragi că ești de-ocară Și din inimi scoasă-afară… Ești cu Fratele Iisus !     Nu fi indurerat, frate, Că toate sunt azi pe dos, Că așa nu se mai poate, Că duci tu lumea în spate !... O duce Domnul... Citește în continuare →

”În noaptea de leru-i ler\ Cu toții, mireni și cler,\ S-aruncăm ciocanele, S-azvârlim piroanele,\ Să iasă Iuda afară\ Și din suflet și din țară,\ Să piară răstignitorii\ S-amuțească hulitorii\ Și să ținem crucea sus\ Poate ne-o ierta Iisus !…” – Paraschiva Rădoi

LERU-I LER… Leru-i ler și iarăși ler, Maica Domnului,în cer, Iar e tristă-nlăcrimată Cum a fost cândva,odată, Când în lumea asta mare Nu avea loc de născare, Nici copaie de scăldat, Nici scutec de înfășat, Nici leagăn de legănat… Iar e tristă Maica noastră, Că,pe-a cerului fereastră, Vede iarăși pe acei Vechi vrăjmași Fiului ei,... Citește în continuare →

”… Fă-mă crâsnic plin de vlagă, Să bat clopot noaptea-ntreagă, Să dea zărilor ocol, Neamul meu din somn să-l scol !”- Radu Gyr

Victorii negre În orice zi, la orice pas, murim puţin, murim mai mult. Cu cât părem mai viu tumult, cu-atât apunem ceas cu ceas. Ne credem stânci, ne vrem granit, nu ştim ce viermi profunzi ne rod. În viaţa ca un rumen rod stă miezul morţii, viermuit… Ca nişte fluvii clocotim, înspumegaţi, triumfători – nu... Citește în continuare →

”Când în lume iarăși vei veni, Fă milă cu copilul de-altădată Și-l iartă !…că doar Ție Ți-a spus TATĂ !” – Paraschiva Rădoi

EU, TOTUȘI ,CRED… De-aș fi murit, pe când eram copil, Nu Te-aș mai fi mâhnit așa de tare !... Pe ușa vieții-aș fi ieșit tiptil Și, într-o dulce noapte de april, Tu mi-ai fi dat de înger aripioare !... Și-aș fi zburat spre cer, fără de veste, Iar ceilalți îngerași m-ar fi-nsoțit, M-ar fi condus... Citește în continuare →

”…Să nu călcați pe lacrimile mele ! Sunt cioburi de dureri… și-or să vă doară!” – Paraschiva Rădoi

Roagă-te tu Când am să mor (căci voi muri odată ! ) Și nimeni nu va fi să mă jelească , Oricine-ai fi , TU , inimă curată , - ROAGĂ-TE TU… la cer să mă primească ! Când voi ieși din casa mea , într-un sfârșit , ( Căci nu mi-a fost cetate stătătoare... Citește în continuare →

În biserica inimii mele Să pogori Te-aștept mereu…

ÎN BISERICA INIMII MELE În biserica inimii mele Să pogori Te-aștept mereu, Să mă izbăvești de rele Tu, Mântuitorul meu ! Să-mi faci inima altar Și în ea doar Tu să șezi, Să-mi spui cu dulcele-Ți har : -- ”Curățește-te !” și ”Vezi !” Te aștept,Te chem, mă rog Să mă-nvrednicesc de bine, Să-Ți pot... Citește în continuare →

Facă Dumnezeu ce-o vrea Chiar pe toți de ne-ați tăia, Nu mă las de legea mea – Balada Sfântului Constantin Brâncoveanu

Balada Sfantului Constantin Brancoveanu Intr-o joi de dimineata Zi scurtarii lui din viata, Brancoveanu se scula Fata blanda el spala. Barba alba-si pieptana, La icoane se inchina Pe fereastra el cata Si amar se spaimanta: Dragii mei coconi iubiti Lasati somnul, va treziti; Armele vi le gatiti Ca pe noi ne-a'nconjurat Pasa cel neimpacat, Ieniceri... Citește în continuare →

Mulțumirea strig-o tare, rugăciunea spune-o-n șoaptă, dragostea e gingășie și-n ce dă și-n ce așteaptă…

Despre mulțumire 1 - Mulțumire nesfîrșită recunoscător să dai pentru pîinea, pentru perna, pentru casa unde stai, căci aceste bunuri simple dar de-atît de mare preț le lipsesc la mulți ce poartă greul unei triste vieți. 2 - Mulțumește-I cu căldură Celui ce ți-a-ngăduit să-I poți mulțumi cu lacrimi pentru cît ți-a dăruit. 3 -... Citește în continuare →

”Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer Martirii ardeau pe ruguri de ger… Atât de cumplite au fost suferinţele că mulţi dintre noi în noaptea aceea şi-au pierdut minţile, iar alţii şi-au pierdut veşnicia… ”

AMIN de Sergiu Mandinescu Era o noapte jefuită de stele. La fereastra nădejdii, zăbrele. La ușa salvării, lacăte, iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate. Când în mijlocul nostru a izbucnit, ca o flacără neagră, ura, focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă, toate din tot - și n-a mai rămas decât zgura. Baroase... Citește în continuare →

Credința în popor – de Vasile Militaru

O rusine-i azi credinta la poporul romanesc Ca e “dumnezeu” stiinta si dezmatul sufletesc! S-a uitat credinta sfanta cu traditii stramosesti Azi la moda-i desfranarea si slujirile trupesti! Sa te-nchini azi “e rusine”, lumea rade de pacat Dumnezeu e-nchipuire, fiindca de …ne-am cultivat! De! Stramosii din vechime nu erau prea cultivati, Astazi merg sa se... Citește în continuare →

Fericiți cei prigoniți!

Fericiți cei prigoniți   Scoși din lăcașuri, cu inima frântă, Creștinii de azi pribegesc izgoniți… Dar oare, acum, prigoniți, Până unde vor să ne-împingă cei ce alungă Un neam de creștini obidiți?   Obida ne vine de la cei ce ne surpă Credința cea dreaptă, spunând despre ea Că dogmele Sfinților astăzi- ascultă!- Exprimă răceală,... Citește în continuare →

POEZIE PENTRU UN DUHOVNIC

DUHOVNICUL  " In miez de noapte, în chilie, O rază albă intră lin Pe ferăstruica înnegrită Și lumineaza-un trup puțin Ce sta-n genunchi, adus de spate Și spala-ncet, trudind din greu, Podeaua veche, lăcuită: E preotul lui Dumnezeu, Călugărul cu chip de ceară Și obiceiul cuvios, Cu suflet blând ca o privire A Maicii Domnului Hristos.... Citește în continuare →

Profeția Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

GRAIURI PROFETICE   La anii veacului din urma,  Pastorii cei duhovnicesti Se vor abate de la turma, Urmand curentelor lumesti.   Pasi-vor ei pe cale strâmba, Lasandu-si drumul parintesc, Si vor canta la oi din <<dramba>>, Iar nu din <<fluier pastoresc>>,   Vor face focul cu <<progresul>> In <<staulul duhovnicesc>> Si fumul va starni eresul Retezului... Citește în continuare →

DE NU AR FI FOST CRETA … de Paraschiva Rădoi

DE NU AR FI FOST CRETA…   De nu ar fi fost Creta…și astăzi mai dormeam ! De n-ar fi fost ”sinodul”…nici azi nu ne trezeam ! De n-ar fi fost trădarea pe față parafată N-am fi știut credința cât e de sângerată !   De nu ar fi fost Creta…când am fi știut,oare, Că... Citește în continuare →

Tânguire… De Paraschiva Rădoi

                                 TÂNGUIRE   Mi-e jale,Doamne, jale…și-n jalea mea mă frâng Că n-am destule lacrimi păcatele să-mi plâng… Și nici greșeli străine, fărădelegi și patimi Nu le suspin amarul, n-am pentru ele lacrimi !   De jalea omenirii n-am sufletul străpuns,... Citește în continuare →

Cântă robii Domnului /Înjugaţi cu jugul Lui./ Dar cântarea lor e mută,/ Că-i din suferinţă smulsă,/ Şi-i cu rugăciuni crescută./ În inima robului/ Domnu-Şi face ieslea Lui/ În noaptea Crăciunului

Colindul robului Pe malul Trotuşului Cântă robii Domnului Înjugaţi cu jugul Lui. Dar cântarea lor e mută, Că-i din suferinţă smulsă, Şi-i cu rugăciuni crescută. În inima robului Domnu-Şi face ieslea Lui În noaptea Crăciunului. Flori de crin din ceruri plouă Peste ieslea Lui cea nouă Şi din flori picură rouă. Stă un copilaş în... Citește în continuare →

OPREȘTE, DOAMNE, CERNEREA, OPREȘTE … de Paraschiva Radoi

   OPREȘTE, DOAMNE, CERNEREA, OPREȘTE …   Îngăduie, de la o vreme, Dumnezeu, Credința vrând s-o pună la-ncercare, Îngăduie să ne cam cearnă duhul rău Și-i deasă sita, și ne doare tare !   Își face treaba tangalachi bucuros, Și dă cu coada și lovește ciurul, Pândește, atacă, așteaptă tacticos Până-i mai cade-n plasă câte... Citește în continuare →

”– V-ați îngrădit cu legi, prigonitori, Si v-ați luat puteri nelimitate, Dar ați uitat că, pentru noi, să mori Pentru Hristos – e marea libertate !”

          PENTRU HRISTOS !   Ortodoxia a ajuns vânat, Iar ortodocșii-s hăituiți, de-o vreme ! Tot iadul pe pământ s-a revărsat -- O dată doar se moare, nu ne-om teme !   -- V-ați îngrădit cu legi, prigonitori, Si v-ați luat puteri nelimitate, Dar ați uitat că, pentru noi, să mori Pentru... Citește în continuare →

VINO, PRUNC DUMNEZEIESC… de Paraschiva Rădoi

   VINO, PRUNC DUMNEZEIESC…     Doamne, cum de Te-ai făcut Așa mic, de-ai încăput Într-o ieslișoară-anume Într-o iesle cât o lume ?  Cum Te-ai dezbrăcat de cer În seara de lerui-ler ?   De văzduh, de rândunele, Cum Te-ai dezbrăcat de stele, De munți și de ape line Să Te faci Tu om ca mine... Citește în continuare →

IERTARE, tuturor acelor care Ați nimerit pe ”cântărașul” meu!

          OBRĂZNICIE IERTARE, tuturor acelor care Ați nimerit pe ”cântărașul” meu Și m-am făcut vouă judecătoare Ca și când n-aș fi fost tot om și eu ! Duh de-ndrăzneală și obrăznicie M-a-mpins, osândă să-mi adun la greu ! În loc să-mi văd de-a mea nimicnicie Și-n lacrimi să mă scald, mereu,... Citește în continuare →

 ”IGHEMONII” de Paraschiva Rădoi

             IGHEMONII   Sunt ighemonii crunt înverșunați, Asalt după asalt dau lui Hristos, Din cancelarii unii-s dirijați, Alții-s ieșiți din tainița de jos !   Și pun la cale, josnicii urzesc, Să-l biruie pe mărturisitor ! Haită își fac din cei ce se smintesc, Toți căldiceii cad în plasa lor... Citește în continuare →

OPREȘTE-I, DOAMNE ! E-o libertate fără de măsură, La libertăți de neimaginat ! Țărâna caută spre cer cu ură Și lutul astfel …s-a demonizat !

OPREȘTE-I, DOAMNE !   Suntem ca niște păsări ce se zbat Dar de zburat…n-avem unde zbura!... Aripile ni s-au atrofiat Și întunericul ne-a prins în mreaja sa !   Ajuns-a lumea-ntreag-o închisoare, Un lagăr electronic controlat, O colivie-n care doar se moare Corect politic și nelimitat !   Fiindcă păcatul nu l-am plâns încât Lacrimile–n... Citește în continuare →

 ȘI ÎNGERII PLÂNG… Și îngerii plâng când Biserica plânge, Când trupu-i de Mamă este lovit…

           ȘI ÎNGERII PLÂNG…   Și îngerii plâng când Biserica plânge, Când trupu-i de Mamă este lovit… Curg lacrimi mai grele de-ar fi și de sânge : E MAMA poporului nostr-obidit !   Atât ne-a rămas : Biserica Sfântă ! La sânul ei cald ne-a hrănit și ne-a strâns ! Cine... Citește în continuare →

”Întoarce-te, cât clopotul nu bate, La staulul cu ortodoxe oi ! Întoarce-te, cât încă se mai poate ! Milostivește-te de tine și de noi ! HRISTOS e-n cer, la cer poporu-l du ! Altundeva-i șireată lepădare ! E cernerea, Păstorule, acu-i acu ! OPREȘTE – ODATĂ MAREA DEZBINARE !”

       NE MUSTRĂ SFINȚII…                                  de Paraschiva Rădoi   În nopți de taină și la ceas preasfânt Se-aude dinspre raclă un oftat… Și Cuvioasa-n abur de veșmânt Se-nalță și pornește spre palat !   Învăluită-n adieri de mir... Citește în continuare →

”Facem „pătrime”din CEI TREI? E-n ”adevăr” și cel ce minte? Avem surplus de dumnezei ? Pierim pe ritm de ”fă ce vrei” -Și asta-i tot ”nimic”, Părinte ?!” Paraschiva Radoi

    A CAM TRECUT UN AN, PĂRINTE …   A cam trecut un an, Părinte, De când însăși Sfinția Voastră Ne-ați spus, cu seci și reci cuvinte Că-i ”Creta” un cartof fierbinte Și că ”nu-i asta treaba noastră !”…   N-am înțeles, deși-s cu carte, Cum însuși vă tăgăduiți !? M-am dat, o vreme,... Citește în continuare →

”De câte ori mai moare câte-o mamă/ Pe mama mea, cu cei ce plâng, o plâng !…Când ele mor, noi toți suntem de-o seamă /–Ne moare tuturor… Copilăria !” Paraschiva Radoi

Violetei                DE CÂTE ORI …   De câte ori o mamă mai și moare Mai moare înc-o dată mama mea !... Când ni se stinge-așa o lumânare Hristos, în cer,să le aprindă iar…aș vrea !   Sunt mamele lumânărele sfinte Ce știu să nască luminițe vii, Pe care... Citește în continuare →

RAHELA PLÂNGE IAR… ”Rahela plânge iar nemângâiată/ Sunt ude străzile de lacrimile ei ” de Paraschiva Radoi

    RAHELA PLÂNGE IAR…   E neamul nostru strâmtorat din veac, Mereu ne-a fost amar calea tăiată, Atinși de-o nedreptate fără leac… Acum însă-i mai rău ca niciodată !   De sub picioare ni se fură glia, De sub pământ - comorile-s pierdute! Stropită cu otravă, din cer, via Și fetele, pe stradă sunt... Citește în continuare →

”…Discordia nu-i de la măr/cum s-a scornit dilema !/IUBIRE FĂRĂ ADEVĂR–/  Asta-i problema !/Fățărnicie și minciună/ pe săturate !/Lume perversă și nebună/pe terminate !” Poezii de Paraschiva Radoi

CUGETĂRI NOCTURNE   ”Tot omul este mincinos !”-    deșertăciune ! O zi pe față, două pe dos -     înșelăciune !   Azi –într-un fel, mâine - altfel,     ca vremea este ! Astăzi un scop, mâine alt țel,     fără de veste !   Când cald și bun,ocrotitor,    ... Citește în continuare →

…V-am pus lacrimi peste tot, să v-amintiți/ C-ați fost păstorii noștri și că v-am iubit !

LACRIMILE NOASTRE…               De Paraschiva Rădoi       Lacrimile noastre, lacrimile noastre, Care nu vă mișcă și nici nu vă dor, Vi le-am pus pe pragul palatelor voastre Să vă sângerați de jale-n cioburile lor !     Lacrimile noastre, neluate-n seamă, Vi le-am pus pe pâinea pe... Citește în continuare →

” De fiecare dată, …ca pentru ultima dată…”  

          FRĂȚEASCA--MBRĂȚIȘARE   Să ne îmbrățișăm, de fiecare dată, Să ne privim prelung în ochi, pătrunzător, Ca și când n-ar mai exista o altădată , Să ne ajungă pentru când ne va fi dor !   Cât încă-i pace ,să ne-mbrățișăm frățește, Si să ne bucurăm, cu bucurie mare, Că nu... Citește în continuare →

RECAPITULARE FINALĂ

Toți îngerii din cer – acoperiți-ne ! Cel rău de mântuire ne despoaie ! Fie-vă milă-n ajutor veniți-ne ! Ard patimile-n om, ard vâlvătaie !   E lumea asta înfrățită cu Gadara, Toți creștem porci, și clerici și mireni! Cât, oare, mai răbda-va EL ocara De a fi izgonit de noii ghergheseni?   Bogați și... Citește în continuare →

„Din suflete mai toți Te-am scos afară /Și voia noastr-am pus-o PESTE voia Ta! /Uitând că fără Dumnezeu omul e-o fiară –/ Pe mâna oamenilor, Doamne, nu ne da!” – Poezii de Paraschiva Rădoi

VINE TIMPUL … VINE VREMEA…?!?  Nevindecată de a ei iuțime Vine, vine ziua Domnului curând? Miros de foc arde din înălțime Și lupi îngrozitori se-aud urlând?!...   Vom bea oare curând apă de fiere Plângând, cum Ieremia prooroci? Se-apropie a vremilor durere Când cu amar și lacrimi ne-om hrăni?!...   Pentru că Legea Ta, Sfânta Scriptură, Am călcat-o... Citește în continuare →

”Ce-a zis tangalachi-n mintea lui zbanghie ? Să punem de-o apostazie! Rețetă sigură, doar una : amestec adevărul cu minciuna! Jumătate-așa, jumătate-așa, să creadă fiecare ce o vrea!” – POVESTEA OILOR PARASITE DE PASTORI

 MOTTO :  Foaie verde și-o păstaie Tare-i greu ca să fii oaie ! Dar decât capră râioasă Mai bine oaie de rasa!   POVESTEA OILOR PARASITE DE PASTORI   A fost odată ca niciodată  în lumea asta zbuciumată  și pusă numai pe război am fost o turmă (toți) de oi . Mereu cam…neascultătoare      adesea  prea cuvântătoare,... Citește în continuare →

ELEGIE  PENTRU LACRIMILE MELE…

ELEGIE  PENTRU LACRIMILE  MELE… Lacrimile mele-s pline De tristeți și de rușine Că nu Ți le-am pus la picioare Când erau doar…lăcrămioare  !   Pe când nu erau fierbinți Și curgeau din ochi cuminți, Obrăjorii doar spălau Inima n-o-ntunecau  !   Când picurau  doar pe-obraz De copilăresc  necaz, Și  plecau precum veneau Și la suflet... Citește în continuare →

CÂNTĂ COCOȘII… Mai plânge cineva cu amar ?!…

Cântă cocoșii…! Se-aud peste tot, Ca la-nceput de lume cântă iar… Sonore-amintiri din pieptul lor scot, De lepădare-amintesc, așa precum pot… Mai plânge cineva cu amar ?!... Viteazul apostol de iubire rănit A crezut că el poate iubi fără har!... O viață întreagă apoi s-a căit, Lacrimi obrazul i-au scrijelit -- Atâta a plâns cu... Citește în continuare →

”STRĂINA MAMEI, STRĂINĂ…” De Paraschiva Radoi

Străină-am fost, străină-am stat, Străină-n viață m-am aflat ! Nu stiu cine-a fost de vina Ca-n lume m-am trezit straina!     Și-am fost străină până când M-am așezat la cer, la rând, Să primesc haină și inel , Să mă-nrudesc din nou cu EL !   Și-am fost cu dragoste-nfiată Și-am dobândit în ceruri... Citește în continuare →

”DUHOVNICEASCĂ” – de Paraschiva Radoi

           DUHOVNICEASCĂ   Întăriţi-mi cugetul , Părinte , Feriţi-mă de noii farisei Ce din Cuvânt ne fac astăzi „cuvinte „ Din Unul Sfânt fac…pluri – dumnezei!                         Azi înşelarea vine pe furiş –                         Viclenii lupi atacă pe păstor ,                         Din Piatra Adevărului – pietriş                        ... Citește în continuare →

Mi-e dor de ziduri sfinte…

MI-E DOR DE ZIDURI SFINTE… Mi-e dor,mi-e dor de cea mai Sfântă Casă, Cuibar de îngeri,de taine,de sfinți , Unde-mpreună eram toți Acasă S-aducem Treimii fierbinți rugăminți ! Mi-e dor,biserică,de colțișorul meu, Unde veneam iertare să cerșesc Și milă, de la bunul Dumnezeu… …Cu zidurile tale azi vorbesc ! Nu-n ziduri stă credința, dar de... Citește în continuare →

VACCINARE FORȚATĂ!

Fără s-o cerem, să vrem ori să știm Ne-au ”vaccinat”de aproape un an ! Efectele”serului”nu toți le simțim Pe unii ne doare de înnebunim, Antidot și nădejde…în van ! Ecumenismul încuibat lucrează Asupra celor care cred că”încă-i bine!” Cu nepăsarea, eretic, ne tot injectează, Voința ne-adoarme și ne infestează Cu grija de sine ! Nu... Citește în continuare →

Voi ortodocși sunteți, de tăceți mâlc?

Baladă populară creștin ortodoxă "Un val de frică a lovit creștinii… Îi bate vântul aspru cel din deal, Așteaptă preoții să iasă primii, C-o predică să-i liniștească din altar! Dar nu se-aud, sărmanii, au amuțit cu toții… Amenințați cu furii, cu cârje și caterisiri, Se-ascund după perdele și-și întreabă frații – Ce-o să urmeze după... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: