Nu poți
Nu poți să știi ce-i bucuria
De nu guști lacrima sărată,
Nu poți să îți cunoști tăria
De n-ai căzut, măcar odată!
Nu poți să știi ce-i mulțumirea
De nu adăpi și nu hrănești,
Nu poți să știi ce e iubirea
Când pentru tine doar trăiești!
Nu poți să știi ce-i sărăcia
De nu ai stat cu mâna-ntinsă!
Nu-ți poți vedea nimicnicia
De nu ai candela aprinsă!
Nu poți să știi nădejdea ce-i
De nu te ții de ceruri, strâns,
De nu-ntinzi mintea spre Cei Trei
Și-n suflet lacrimi n-ai ascuns!
Nu poți de rai să-ți amintești
De nu strângi flori într-un mănunchi!
La cer, smerit, ca să privești
Nu poți, de nu stai în genunchi!
Nu poți să guști dulceți anume
De nu te rogi cu mintea sus,
De nu chemi iar și iar un nume –
Numele dulce-al lui Iisus!
De la Tine pân-la mine
De la Tine pân-la mine
E departe foarte!
De la mine pân-la Tine
E cale de-o moarte!
De la Tine pân-la mine
E numai lumină!
De la mine pân-la Tine
Este drum de tină!
De la mine pân-la Tine
Este cât vrei Tu!
De la Tine pân-la mine
Este „Da!” sau „Nu!”
De la mine pân-la Tine
Drumul la cer duce!
De la Tine pân-la mine
E cale de-o cruce!
De la Tine pân-la mine
E numai iubire!
De la mine pân-la Tine
Este răstignire!
Un dor ce nu moare…
Dureri ascunse, dureri la vedere,
Răni provocate, răniri fără vrere,
Lacrimi bătrâne și lăcrămioare,
Doruri ce mor și un dor ce nu moare!…
Inimi fierbinți și inimi secate,
Gânduri murdare și gânduri curate,
Flori în buchet și o singură floare,
Doruri ce mor și un dor ce nu moare!…
Drum împreună, cărări despărțite,
Amintiri la comun și-amintiri împărțite,
Iubire de-o viață și iubiri trecătoare,
Doruri ce mor și un dor ce nu moare!…
Paraschiva Rădoi
Comentariile sunt închise.