DE DUPĂ NORI

Nu te-ntrebăm de ce-ai plecat–
E taina ta și-a lui Hristos !
Nici ne mirăm că ne-ai lăsat –
Nu-ți aduceam nici un folos !

Că prea puțin te-am bucurat
La cât de mult ni te-ai jertfit
Și prea puțin ne-am ridicat
Să fim așa cum ți-ai dorit !

Ne mustră cugetul pe toți
Văzând cât de vicleni eram,
Sfinte furam ca niște hoți
Și la păcate ne-ntorceam !

Omul cel vechi încă suntem,
În omul nou nu ne-am născut,
Mâncăm și bem și petrecem…
Tu însă nu așa ne-ai vrut !

La Sfinți privim cu îndoială
Că și ei oameni or fi fost !?
Lucrare-avem de mântuială
La fel și rugăciune,plâns și post !

În rugăciune – prea puțin
Veghem, ”veghem” pân-adormim,
De la-nceput pân la Amin !
Pe unde-am fost…nici nu mai știm !

Plâns nu avem,lacrimi – deloc !
Uscați sunt ochii, inimi reci …
Unde să-Ți facem,Doamne, loc
Spre viața noastră să Te pleci ?

Post de bucate,doar atât !
Postim din voia noastră rea,
Dar cu vrăjmașul stăm în gât
Și l-am mânca,dac- am putea !

Duplicitari, precum ziceai,
Lumește-n lume viețuiam,
În fiecare tu zideai,
Noi,fiecare risipeam…

O noimă-i în a ta plecare
Ce ne-a lăsat descumpăniți :
Să înțelegem fiecare
Cât suntem de nepregătiți !

Nepregătiți de mântuire,
Nepregătiți pentru ce vine,
Fățarnici tocmai în iubire,
Zăbavnici în a face bine …

Ce jalnică ne e voința !
Și cum trăim cu nepăsare,
Când atacată ni-i credința
Ce slab îi stăm în apărare !…

…Totuși , poate nu suntem goi…
Poate nu suntem doar pământ !
Părinte, mai zidește-n noi,
De după nori și din mormânt !

Poate nu suntem așa răi ,
Tu-ai semănat în fiecare !
Suntem totuși copiii tăi –
Poate-om rodi la vremuri de-ncercare !

Paraschiva Rădoi