„Vrajmasul ne invidiaza cand vede ca avem intre noi comuniune in sinceritate si dragoste in Hristos si incearca sa semene vrajmasie si dihonie deoarece uraste binele. De aceea va spun: vrajmasul nu va lasa in pace aceste legaturi de sinceritate si simplitate pe care le aveti intre voi ca parintii fata de copii. De multe ori a izbutit sa desparta si pe sfinti. Cu toate acestea, va spun: daca vom incerca sa pastram totdeauna intre noi simplitatea si sinceritatea si daca ne descoperim gandurile, nu va putea face nimic. Hotararea de a ne descoperi de bunavoie gandurile unul altuia va distruge rautatea lui.”

„Altceva este marturisirea [spovedania] si altceva descoperirea gandurilor. Sfintii Parinti spun ca atunci cand nu avem la cine sa ne marturisim, putem alege un frate de acelasi suflet cu noi, caruia sa-i descoperim gandurile. Cu alte cuvinte, gandurile noastre le putem spovedi (adica spune) si omului care n-are preotie (ca sa ne dea sfat), dar nu si pacatele noastre ca sa ne dea iertare.”

„Pacatul nemarturisit lucreaza devastator in om si-i duce sufletul la moarte.”

„Se cere sa ne osandim pe noi insine pentru slabiciunile noastre, ca sa ne smerim, fara sa ajungem insa la nimicire de sine si deznadejde. Niciodata nu trebuie sa deznadajduim, orice s-ar intampla. In razboiul impotriva patimilor, noi ne osandim pe noi insine, ne pocaim, ne smerim si continuam sa ne luptam, chiar daca suntem biruiti de ele. Si asa mergem inainte fara indoiala. Numai asta ne ramane: SMERENIA, deoarece vremea asprilor nevoitori ascetici a trecut si, precum se vede nu se mai intoarce.”

Starețul Varsanufie de la Optina

***

„Daca nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi in viata, dar, mai ales in puscarie si in pustie, n-o duci pana la capat.

Am stat pustnic aproape doi ani. Motivul interior era tot o cunoastere a lucrurilor si, mai bine zis, o evlavie. Am avut o evlavie. Insa sa stiti ca eram mai mult pentru o viata de obste decat pentru o viata de pustie. Vreau sa va spun ca viata de obste cu taierea voii este o foarte mare lu­crare in monahism, respectiv in creatia lui Dumnezeu. Este cel mai important lucru in creatia pamanteasca a lui Dumnezeu. Va spun inca o data, e foarte greu sa incrucisezi cuvinte filosofice ca sa vorbesti – nu e o discutie, e o traire. Niciodata n-ai sa poti explica de ce e gustul asta asa si celalalt asa. Il simti, il traiesti, dar nu-l explici. Ascultari ilogice sunt aproape toate. „Du-te, Ioane, si aduna baligi!” – baligi uscate, sa faca fo­cul (cu ele). Zice: „Ma trimiteti acolo, unde e leoaica aia?” „Ce leoaica? Sa mi-oaduci legata!” Nu exista! Nu se poate! Dar vezi? Aia nu era un drac. Eraun animal – dar si un drac daca era! Ăsta s-a dus cu franghia. Si leoaica la el, el la leoaica, el a prins-o si a legat-o. Eu va spun: sa legi o leoaica este ilogic! De multe ori nu poti sa legi un caine. Tocmai aici e paradoxul. Tocmai aici e raspunsul, aici e divinitatea, aici e eroismul. Si, cand a vazut staretul ca o aduce legata a zis: „E un mare ascultator.” Acum s-a creat o alta problema. Daca a adus-o, o sa-mi zica „ti-am adus-o!” si se mandreste pe undeva. Ca sa-l scuteasca de primejdia asta, i-a zis: „Ţi-am spus sa-mi aduci o leoaica, mi-ai adus o catea! Tu nu vezi?” „Da, asa e am adus o catea!…” Vezi, cat de mult s-a identificat cu porunca Parintelui! Vezi, asta nu inseamna ca a cazut in erezie, ca nu trebuia sa faca ascultare si sa se lupte cu leoaica… Nu exista asa ceva! Daca n-ai obstacol, daca n-ai dusman – ca totul e biruinta in Crestinism, – nu se poate intrevedea, nu se poate concepe biruinta. Astea-s accidente, nebiruintele si iadul. Hristos a propovaduit Raiul. Dar nu avem in vedere accidentele… „Ce sa fac daca…?” „Dom’le, scot sabia, lupt si…” Daca mori, nu inseamna ca ai fost infrant. Moartea e expresia desavarsita a biruintei, pentru ca viata inseamna moarte continua.„

Părintele Arsenie Papacioc