Învierea fiului văduvei din Nain – Predica Părintelui Ieronim

https://www.youtube.com/watch?v=uZceIJKWxs8

Reclame

Mila este scăpărarea a două pietre, din care izvorăște scânteia. Cine iscă această fericită scânteie, și cine o primește, simte că Dumnezeu e de față. Amândoi, și cel ce dă și cel ce primește, simt în inimile lor mâna lui Dumnezeu, mângâietoare. Dulceața dragostei și a milei

"Daca ar avea oamenii necontenit inaintea ochilor mila lui Dumnezeu fata de dansii, s-ar milostivi si ei unii fata de altii. Nimic nu-l face pe om mai potrivnic milosteniei decat gandul ca nici lui nu-i da nimeni nimic. Nimeni? Dar Dumnezeu? Nu rasplateste El, zi si noapte, cu milostivirea Lui, nemilostivirea noastra? Si nu-i mai... Citește în continuare →

„Pe Acesta să-L ascultaţi!” este porunca cerului. „Dacă veţi vrea şi Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca”. Iar de nu Mă veţi asculta, „sabia vă va mânca”, veţi trece prin sabie (Isaia 1, 19 – 20).

„Şi iată glas din nori zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultaţi!” (Matei 17, 5). Religia noastră, iubiţii mei, este singura adevărată în lume. Pe cât se deosebeşte diamantul de pietriş, atât se deosebeşte religia noastră de toate religiile din lume. Şi este singura adevărată, pentru că... Citește în continuare →

Relația dintre duhovnic și fiii săi duhovnicești

"O pildă ce cuprinde sfaturi foarte cuprinzătoare și folositoare despre relația dintre duhovnic și fiii săi duhovnicești: Odată la un părinte veni o femeie înlăcrimată. În mâna strângea o batistă şi în timpul discuţiei ba o mototolea, ba, întorcându-şi faţa, îşi ştergea ochii, ba o ascundea în mâneca rochiei. Părintele o întrebă: – Cred că... Citește în continuare →

Nimic nu goneşte mai repede din suflet frica de Dumnezeu ca neruşinarea. Nu este rău mai mare decât îndrăznirea, pentru că ea pierde evlavia, goneşte frica de Dumnezeu şi naşte hula – Ava Dorotei

"Părinţii au zis că frica de Dumnezeu se câştigă din aducerea aminte de moarte şi de muncile viitoare; din cercetarea în fiecare seară a felului cum ai petrecut ziua, şi iarăşi dimineaţa a felului cum ai petrecut noaptea; din neîndrăznire şi din locuirea împreună cu un om temător de Dumnezeu, precum se zice că un... Citește în continuare →

DE CE MOR UNELE PERSOANE DE TINERE? DE CE DUMNEZEU ESTE ATÂT DE CRUD? Despre judecățile lui Dumnezeu

"Un călugăr din pustia Schetică, mergând la Alexandria să-şi vândă lucrul mâinilor sale – că lucra la coşniţe, a văzut o înmormântare. Murise ighemonul acelei cetăţi, un mare păgân, care omorâse mii de creştini, că era pe timpul marilor persecuţii. Era o zi frumoasă şi mergea tot oraşul după el, îl ducea la groapă. Când... Citește în continuare →

Îndemn la trezire și trezvie. VIAŢA DUPĂ MOARTE Istorisirea Ieromonahului Roman (Cropotov) O experienţă trăită după un accident de maşină. VĂMILE VĂZDUHULUI

  Film recomandat de părintele Antim (împreuna cu transcriptul  acestuia):   VIAŢA DUPĂ MOARTE Istorisirea Ieromonahului Roman (Cropotov) O experienţă trăită după un accident de maşină. VĂMILE VĂZDUHULUI   https://www.youtube.com/watch?v=uPw_emS0rkI   Viaţa de după moarte. Cât de neînţeleasă şi pentru mulţi o frază banală. Ea poate fi auzită nu doar din gura preotului, de pe... Citește în continuare →

„Te iubesc din toată inima mea”. O iubire fără de moarte

'' Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficiență cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său... Citește în continuare →

„Ia aminte la tine însuți, ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat” – Sfântul Vasile cel Mare

     Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-a dat uzul vorbirii, ca sa ne descoperim unii altora simtamintele inimilor, si, datorita naturii noastre comune, sa facem cunoscute celorlalti oameni gandurile noastre, dandu-le la iveala ca din niste camari ascunse ale inimii. Daca am fi alcatuiti numai din suflet, ne-am intelege unii cu altii numai prin gandire; dar, pentru ca sufletul nostru... Citește în continuare →

Strigătul din adâncul disperării, început al nădejdii noastre

"Exista un grad al disperarii care coincide cu o speranta absoluta, desavarsita. Este tocmai punctul la care, ajunsi inlauntrul nostru insine, ne va fi posibil sa ne rugam. In acest moment, strigatul “Doamne, fie-Ti mila!” va fi de ajuns.(...)  E pur si simplu suficient sa strigam la ajutorul lui Dumnezeu din adancul disperarii noastre: vom... Citește în continuare →

“Superstiţia este o credinţă de prisos (falsă), prin care Dumnezeu este defăimat. Cine crede în ele săvârşeşte un păcat, căci prin ele se falsifică adevărul dumnezeiesc şi se canonisesc ca şi vrăjitoria”. ”Daca vor rămâne în acestea şi nu se vor schimba sau feri de asemenea îndeletniciri ruinătoare şi păgâneşti, hotărâm să se îndepărteze cu totul de la Biserică precum poruncesc sfintele canoane.” „Aceştia cred că pot să bea paharul demonilor şi totodată şi paharul Domnului Iisus şi să ia parte şi la masa Domnului şi la masa dracilor” (I Corinteni 10, 21)

 Definiţia ştiinţifică a superstiţiei şi care este etimologia acestui cuvânt. De unde au apărut astfel de credinţe în sufletul poporului nostru şi ce spune Biserica despre ele? Supertiţiile sunt nişte prejudecăţi care ar decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice (adică fixate de destin)... Citește în continuare →

Nu se riscă niciodată când e vorba de veșnicie. Adevărul este unul singur, unde e adevărul acolo e toată Biserica

“- Părinte, în această problemă mult controversată a cipurilor, în care oficialităţi atât statale cât şi clericale vin şi ne spun că aceste cipuri nu aduc nicio daună persoanei umane, ce argument trebuie să invoce simplul credincios în faţa lor? – Este foarte simplu. Eu vreau să mor o singură dată, nu de o mie... Citește în continuare →

Inainte oamenii nu stiau prea multe dar aveau constiinta acestui fapt: „Nu stim!” Acum toti au convingerea ca stiu, ca totul le este cunoscut. Si, asa cum spune Hristos, ”intrucat cred cu totii ca au lumina, de aceea vor ramane in intuneric.” (Ioan 9, 41) Adevarurile noastre nu ne mantuiesc, adevarul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu ne mantuieste

„Inca multe am a va spune, dar acum nu puteti sa le purtati“. Si imediat, in concordanta cu tema noastra, apare aceasta intrebare: Cum poate cineva sa poarte ceea ce noi numim viata teandrica, indumnezeita? Aceasta este propria noastra viata, insa dimpreuna cu viata cea dumnezeiasca, care o transforma pe a noastra si o indumnezeieste. Amintiti-va de capitolul... Citește în continuare →

”Care este treimea satanică? Trei dumnezei – trei idoli. Unul este banul, cei 30 de arginţi, mamona. Al doilea este pumnul, care se ridică să-l zdrobească pe adversar, violenţa. Şi al treilea este sexul, plăcerea ruşinoasă a trupului. În această treime satanică, astăzi, cred mulţi.” – Mitropolitul Augustin Kandiotis de Florina

„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu care faci minuni ” (Psalmul 76, 14-15) Iubiţii mei, astăzi este mare sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit Duhul. Nu doar Duhul. Există duhul cu „d” mic şi Duhul cu „d” mare. În Sfânta Scriptură duh (cu „d” mic) se numeşte aerul, care este pe de-o... Citește în continuare →

Punctul culminant în care duhovnicul se întâlnește cu ucenicul său. „În momentul unei asemenea deschideri, desăvarșite și irepetabile, care, desigur, presupune o încredere maximă, preotul primește posibilitatea să îndrume sufletul celui ce se pocăiește; căci omul care se căiește vine și își încredințează sufletul în mâinile duhovnicului”

"Pocainta, ca Taina, este punctul culmi­nant in care duhovnicul se intalneste cu ucenicul sau si prin care el are posibilitatea – si datoria – sa patrunda in cele mai tainice unghere ale sufletului omenesc; prin aceas­ta Taina el trebuie sa-l povatuiasca si sa-l ajute pe om sa se descopere pana la capat, sa se deschida... Citește în continuare →

Părintele Antim: ”Fără de credință dreaptă, fără de păstori care mărturisesc adevărul neștirbit, fără spovedanie la un păstor care păstrează drept cuvântul adevărului, care îți dă și canon pe măsura păcatelor, nu poți să învii din moartea păcatelor, nu poți să ajungi la învierea duhovnicească. … Duhul Sfânt lucrează numai în adevăr! Hristos se identifică cu Adevărul și Adevărul este Hristos! Și atunci nu poate să mai lucreze Duhul Sfânt acolo unde acești slujitori ai altarelor propovăduiesc acest sincretism al religiilor, această unitate fără adevăr, această dragoste fără adevăr.”

https://www.youtube.com/watch?v=7n8Ny95qP08   (…)Diavolul nu doarme, nu îi este foame, nu îi este sete, el lucrează să surpe sufletele…. Se vorbește în lung și lat de „creștini” de toate nuanțele( catolici, protestanți,luterani, anglicani, copți, iacobiți etc)….Noi, așa cum spun și Sfinții Părinți vorbim(doar) de credința pe care a adus-o Iisus Hristos, vorbim de credința ortodoxă, vorbim... Citește în continuare →

Predica Părintelui Antim-Chemarea primilor ucenici, chemarea tuturor neamurilor

https://youtu.be/ClKeAIfdugo   În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin! Preacuvioși Părinți și frați și iubiți credincioși! Evanghelia de astăzi (n.n. Chemarea primilor ucenici) ne prezintă chemarea celor patru ucenici, primii ucenici, ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos și, ca să zicem așa, este chemarea tuturor neamurilor, chemarea poporului nostru și, reactualizat, chemarea... Citește în continuare →

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Înveșmântați-vă în zdrențele mustrării de sine și veți fi miluiți – Sfântul Teofan Zăvorâtul

"Astazi incepe Triodul. Iata, incepe sa adie a post! Trebuie sa ne pregatim de intampinarea lui – si nu doar de intampinare, ci mai ales pentru scopul in vederea caruia a fost randuit postul: pentru pocainta si indreptarea vietii celei neindreptate. Si iata ca auziti cantarea umilicioasa: „Usile pocaintei deschide-mi, Datatorule de viata!” Usile pocaintei deschide-mi... Citește în continuare →

Închinători la idolii: soartă, destin, ghinion, noroc

Există soartă? "Strămoşii noştri antici, care adorau idolii, aveau printre alte zeităţi şi pe zeiţa Τihi sau Soarta. Confecţionau statui, care o prezentau pe Tihi (Soarta), ca pe o femeie care deţine comori şi le împrăştie unde vrea. Toate le atribuiau Sorţii; şi cele plăcute şi cele neplăcute. – Aşa a vrut soarta, destinul!… Hristos... Citește în continuare →

Mi-e dor de Cer, mi-e dor de veșnicie! Părintele Ioanichie Balan – tânguire de Crăciun-1955

Din Jurnalul Părintelui Ioanichie Balan: 26 XII 1955 “Despre măreţia tainei acesteia a întrupării lui Iisus au vorbit destul de clar Sfintele Evanghelii, au predicat destul de mult şi sfinţii noştri părinţi, încât eu un fir de praf ce rătăcesc în acest prea mare univers nu îndrăznesc să aduc cuvânt de laudă lui Dumnezeu pentru acest praznic luminat, ci... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: