Strigătul din adâncul disperării, început al nădejdii noastre

"Exista un grad al disperarii care coincide cu o speranta absoluta, desavarsita. Este tocmai punctul la care, ajunsi inlauntrul nostru insine, ne va fi posibil sa ne rugam. In acest moment, strigatul “Doamne, fie-Ti mila!” va fi de ajuns.(...)  E pur si simplu suficient sa strigam la ajutorul lui Dumnezeu din adancul disperarii noastre: vom... Citește în continuare →

Reclame

“Superstiţia este o credinţă de prisos (falsă), prin care Dumnezeu este defăimat. Cine crede în ele săvârşeşte un păcat, căci prin ele se falsifică adevărul dumnezeiesc şi se canonisesc ca şi vrăjitoria”. ”Daca vor rămâne în acestea şi nu se vor schimba sau feri de asemenea îndeletniciri ruinătoare şi păgâneşti, hotărâm să se îndepărteze cu totul de la Biserică precum poruncesc sfintele canoane.” „Aceştia cred că pot să bea paharul demonilor şi totodată şi paharul Domnului Iisus şi să ia parte şi la masa Domnului şi la masa dracilor” (I Corinteni 10, 21)

 Definiţia ştiinţifică a superstiţiei şi care este etimologia acestui cuvânt. De unde au apărut astfel de credinţe în sufletul poporului nostru şi ce spune Biserica despre ele? Supertiţiile sunt nişte prejudecăţi care ar decurge din credinţa în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice (adică fixate de destin)... Citește în continuare →

Nu se riscă niciodată când e vorba de veșnicie. Adevărul este unul singur, unde e adevărul acolo e toată Biserica

“- Părinte, în această problemă mult controversată a cipurilor, în care oficialităţi atât statale cât şi clericale vin şi ne spun că aceste cipuri nu aduc nicio daună persoanei umane, ce argument trebuie să invoce simplul credincios în faţa lor? – Este foarte simplu. Eu vreau să mor o singură dată, nu de o mie... Citește în continuare →

Inainte oamenii nu stiau prea multe dar aveau constiinta acestui fapt: „Nu stim!” Acum toti au convingerea ca stiu, ca totul le este cunoscut. Si, asa cum spune Hristos, ”intrucat cred cu totii ca au lumina, de aceea vor ramane in intuneric.” (Ioan 9, 41) Adevarurile noastre nu ne mantuiesc, adevarul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu ne mantuieste

„Inca multe am a va spune, dar acum nu puteti sa le purtati“. Si imediat, in concordanta cu tema noastra, apare aceasta intrebare: Cum poate cineva sa poarte ceea ce noi numim viata teandrica, indumnezeita? Aceasta este propria noastra viata, insa dimpreuna cu viata cea dumnezeiasca, care o transforma pe a noastra si o indumnezeieste. Amintiti-va de capitolul... Citește în continuare →

”Care este treimea satanică? Trei dumnezei – trei idoli. Unul este banul, cei 30 de arginţi, mamona. Al doilea este pumnul, care se ridică să-l zdrobească pe adversar, violenţa. Şi al treilea este sexul, plăcerea ruşinoasă a trupului. În această treime satanică, astăzi, cred mulţi.” – Mitropolitul Augustin Kandiotis de Florina

„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu care faci minuni ” (Psalmul 76, 14-15) Iubiţii mei, astăzi este mare sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit Duhul. Nu doar Duhul. Există duhul cu „d” mic şi Duhul cu „d” mare. În Sfânta Scriptură duh (cu „d” mic) se numeşte aerul, care este pe de-o... Citește în continuare →

Punctul culminant în care duhovnicul se întâlnește cu ucenicul său. „În momentul unei asemenea deschideri, desăvarșite și irepetabile, care, desigur, presupune o încredere maximă, preotul primește posibilitatea să îndrume sufletul celui ce se pocăiește; căci omul care se căiește vine și își încredințează sufletul în mâinile duhovnicului”

"Pocainta, ca Taina, este punctul culmi­nant in care duhovnicul se intalneste cu ucenicul sau si prin care el are posibilitatea – si datoria – sa patrunda in cele mai tainice unghere ale sufletului omenesc; prin aceas­ta Taina el trebuie sa-l povatuiasca si sa-l ajute pe om sa se descopere pana la capat, sa se deschida... Citește în continuare →

Părintele Antim: ”Fără de credință dreaptă, fără de păstori care mărturisesc adevărul neștirbit, fără spovedanie la un păstor care păstrează drept cuvântul adevărului, care îți dă și canon pe măsura păcatelor, nu poți să învii din moartea păcatelor, nu poți să ajungi la învierea duhovnicească. … Duhul Sfânt lucrează numai în adevăr! Hristos se identifică cu Adevărul și Adevărul este Hristos! Și atunci nu poate să mai lucreze Duhul Sfânt acolo unde acești slujitori ai altarelor propovăduiesc acest sincretism al religiilor, această unitate fără adevăr, această dragoste fără adevăr.”

https://www.youtube.com/watch?v=7n8Ny95qP08   (…)Diavolul nu doarme, nu îi este foame, nu îi este sete, el lucrează să surpe sufletele…. Se vorbește în lung și lat de „creștini” de toate nuanțele( catolici, protestanți,luterani, anglicani, copți, iacobiți etc)….Noi, așa cum spun și Sfinții Părinți vorbim(doar) de credința pe care a adus-o Iisus Hristos, vorbim de credința ortodoxă, vorbim... Citește în continuare →

Predica Părintelui Antim-Chemarea primilor ucenici, chemarea tuturor neamurilor

https://youtu.be/ClKeAIfdugo   În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin! Preacuvioși Părinți și frați și iubiți credincioși! Evanghelia de astăzi (n.n. Chemarea primilor ucenici) ne prezintă chemarea celor patru ucenici, primii ucenici, ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos și, ca să zicem așa, este chemarea tuturor neamurilor, chemarea poporului nostru și, reactualizat, chemarea... Citește în continuare →

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Înveșmântați-vă în zdrențele mustrării de sine și veți fi miluiți – Sfântul Teofan Zăvorâtul

"Astazi incepe Triodul. Iata, incepe sa adie a post! Trebuie sa ne pregatim de intampinarea lui – si nu doar de intampinare, ci mai ales pentru scopul in vederea caruia a fost randuit postul: pentru pocainta si indreptarea vietii celei neindreptate. Si iata ca auziti cantarea umilicioasa: „Usile pocaintei deschide-mi, Datatorule de viata!” Usile pocaintei deschide-mi... Citește în continuare →

Închinători la idolii: soartă, destin, ghinion, noroc

Există soartă? "Strămoşii noştri antici, care adorau idolii, aveau printre alte zeităţi şi pe zeiţa Τihi sau Soarta. Confecţionau statui, care o prezentau pe Tihi (Soarta), ca pe o femeie care deţine comori şi le împrăştie unde vrea. Toate le atribuiau Sorţii; şi cele plăcute şi cele neplăcute. – Aşa a vrut soarta, destinul!… Hristos... Citește în continuare →

Mi-e dor de Cer, mi-e dor de veșnicie! Părintele Ioanichie Balan – tânguire de Crăciun-1955

Din Jurnalul Părintelui Ioanichie Balan: 26 XII 1955 “Despre măreţia tainei acesteia a întrupării lui Iisus au vorbit destul de clar Sfintele Evanghelii, au predicat destul de mult şi sfinţii noştri părinţi, încât eu un fir de praf ce rătăcesc în acest prea mare univers nu îndrăznesc să aduc cuvânt de laudă lui Dumnezeu pentru acest praznic luminat, ci... Citește în continuare →

Vom fi nevoiți să suportăm Piteștiul după Pitești, căci haita … tot va urla! Va fi mai mult o prigoană psihologică și nu vă veți putea ascunde nici în crăpăturile pământului

 ''Va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.'' (Sfantul Antonie cel Mare) ''Cat de greu este sa treci prin padurea cu fiare salbatice, sa strabati muntele suferintei si apoi sa simti... Citește în continuare →

Știați că …

''Vezi, chiar conducătorii omenirii, astăzi, nu se gândesc deloc la adevăr. Ei fac propagandă titanica că aici e iadul şi aici e raiul. Nu zic asta pe faţă, dar ăsta e scopul lor. Cele mai mari păcate, strigătoare la cer, păcate de care Biserica nici să n-audă, nici cu gândul, acuma conducătorii omenirii, Uniunea Europeană... Citește în continuare →

Părintele Antim: Trăim vremuri apocaliptice! Dumnezeu ne vrea ortodocși, ne vrea așa cum au fost strămoșii noștri. Oameni demni, oameni care știu care este scopul acestei vieți

https://youtu.be/Pj88CPMroAY   Părintele Antim : ... Trăim sfârșitul apocalipsei! Trăim vremuri apocaliptice! ... Prin ceea ce vedem în jurul nostru, chiar și în viața de mănăstire a monahilor, și a celor din lume, credința este căldicică la mulți, păcatele bântuie la scară națională și mondială. Și nu numai acele păcate ușoare, ci păcate pe care... Citește în continuare →

Ca să teologhisească, omul trebuie să aibă experienţa teologiei, nu doar să gândească asupra ei.Va trece prin curăţire, va ajunge la luminare, şi abia atunci este teolog, când are luminare. Teologia ortodoxă nu trebuie să se întemeieze pe speculație rațională, precum filosofia, ci pe Revelație

Terapeutica ortodoxă În 1970, Părintele Ioannis Romanidis se reîntoarce în Grecia, odată cu numirea sa pe postul de Profesor de Dogmatică al Facultăţii de Teologie din Thessalonic. Cursurile sale au un succes covârșitor. Iată mărturia unuia dintre studenții săi: „Într-o zi întârziasem câteva minute şi cursul începuse ca de obicei. Am ajuns în faţa sălii... Citește în continuare →

Invidia este o boală a prieteniei, după cum mălura este boala grâului. Invidia este învăţătura şarpelui, născocirea demonilor, sămânţa duşmanului, arvuna iadului, piedică evlaviei, cale spre gheenă, lipsire de Împărăţia cerurilor – Sfântul Vasile cel Mare

 ''Bun este Dumnezeu şi dătător de bunătăţi celor vrednici; rău este diavolul şi făcător a tot felul de răutăţi. După cum lipsa de invidie vine de la Cel bun, tot aşa invidia urmează diavolului.         Să ne păzim deci, fraţilor, de patima invidiei, ca nu cumva să ajungem părtaşi faptelor celui potrivnic şi să fim... Citește în continuare →

Superficialitatea – caracteristica creştinului de azi. Mărturia minunată a monahiei Tatiana(1912)

„Neîncetat vă rugaţi… ” Pe la orele dimineţii, după liturghie mă întinsesem în pat să mă odihnesc puţin, şi în timpul acesta am avut o vedenie neobişnuită. Mă vedeam de parcă eram la Sankt-Petersburg, pe insula Vasilievski. Se făcea că merg la Sfânta Liturghie de la catedrala Sfântului Nicolae. Purtam schima monahală şi mă aflam... Citește în continuare →

Educarea inimii spre a fi o inimă vie.Toată suferinţa pe care a întâlnit-o aici pe pământ, Hristos a asumat-o în întregime, cu o iubire curată şi desăvârşită, cu o milostivire sfâşietoare. Taina iubirii

Educarea inimii spre a fi o inimă vie ''A ne educa inima este departe de a fi un fapt simplu. În schimb educarea intelectului este relativ mai uşoară – în funcţie de capacităţi, fiecare dintre noi poate să-şi dezvolte darurile sale intelectuale. Intelectul primeşte şi reţine tot ceea ce lasă asupra lui o anumită pecete. În privinţa... Citește în continuare →

Vrăjmașul nu scoate vreodată pe cineva din păcat mare, ca să-l arunce în cel mic, ci totdeauna în mai mare primejdie îl prăpăstuiește. Mai mic păcat este să curvești de mii de ori, decât să te lepezi de Născătoarea de Dumnezeu cea pururea Fecioară

''Un monah oarecare se liniștea în muntele Eleonului. El avea o icoană preafrumoasă a Născătoarei de Dumnezeu în chilia lui, la care avea multă evlavie. Și i se ruga în fiecare zi, cerând ca să-l izbăvească de dracul curviei. El avea atâta război de la această patimă, că nu-l lăsa nici ziua, nici noaptea și... Citește în continuare →

Indicatorul fidel al poluării sufletului. Feriţi-vă de păcatele mărunte şi de concesiile morale! Concepţia greşită asupra dreptăţii, care s-ar arăta, chipurile, în fapte eroice. Dreptatea nu este eroism

''Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege (Mt. 23, 27-28). Poate că... Citește în continuare →

Nu există nimic mai liniștitor și mai aducător de bucurie decât omul care își păstrează calmul, pacea, bu­na dispoziție chiar și atunci când se confruntă cu probleme și situații din cele mai grele.  Un asemenea om răspândește lumină în întunericul vieții, „acționând” mai sigur ca orice predică, fiindcă poate da curaj și avânt fratelui aflat în deznădejde, făcându-l să-și continue cu încredere drumul, oricât de greu ar fi

Daca o fi sa ma ucida, nu voi tremura, dar voi descurca in fata Sa firele pricinei mele. (Iov 12, 15; Biblia 1982) Corabia pluteste pe mare. Oricat de adanc ar fi abisul ma­rii si oricat de puternice valurile si de furioasa furtuna, totul este in regula, atata timp cat apa nu a patruns in vas. Grija cea... Citește în continuare →

Slujba Sfintei Liturghii transmisă în direct de la Schitul Rădeni

Pentru cei care din motive binecuvântate nu pot participa !!! Slujba Sfintei Liturghii va fi transmisă în fiecare duminică și sărbătoare în direct de la Schitul Rădeni:   http://mixlr.com/aparam-ortodoxiaro/   Slujbele si predicile inregistrate se pot asculta aici: http://mixlr.com/aparam-ortodoxiaro/showreel/  

 Surogatele, înlocuirea celor sfinte, poartă în sine duhul lui antihrist, nu duhul lui Hristos. În absența vieții harice, totul rămâne fără nici o valoare, fără nici un sens, obținându-se un rezultat contrar celui așteptat

 ''Trebuie sa recunoastem ca am ajuns in acea epoca a istoriei Bisericii cand multe lucruri au devenit cu neputinta, deosebit de grele, multe nevointe s-au indepartat de noi, au devenit de neconceput astazi. Desigur, va amintiti ce se spune despre vremurile de pe urma: intr-atat va fi nevointa, incat un om doar sa cheme numele Domnului si se... Citește în continuare →

„Tu vii la mine cu sabie şi cu suliţă şi cu pavăză, iar eu voi merge la tine întru numele Domnului Dumnezeului Savaot, pe Care L-ai ocărât astăzi” … Mai mare este a birui nebunia altora, decât a-şi stăpâni patimile sale, potolind inimă aprinsă de mânie, prefăcând tulburarea în alinare şi umplând de lacrimi fierbinţi ochii care priveau spre ucidere – Sfântul Ioan Gură de Aur

''... Vezi că deşi va grăi cineva lucruri adevărate despre noi, pe care ştim că le avem, dar de nu vom ocări pe cel ce grăieşte,ci vom suspina cu amar şi vom ruga pe Dumnezeu pentru păcate, vom putea lepăda toate greşalele? Aşa şi acesta s-a îndreptat, fiindcă n-a ocărit pe acela, ci a suspinat... Citește în continuare →

„Dragostea mea s-a răstignit…“ Clipa care ți se pare cea mai grea dintre toate – pentru că simți că Dumnezeu te-a părăsit – atunci să poți să crezi că, de fapt, aceea e clipa cea mai binecuvântată. Da, în acel moment Hristos te iubește, îți arată dragostea Lui!

„Dragostea mea s-a rastignit...“ Ce sa spunem? Ma gandeam astazi ca, cu toate cele pe care le face Hristos pentru fiecare dintre noi, inca de cand putem sa ne amintim, inca de cand am fost prima oara constienti de noi insine, cu toate cele pe care le-a facut si le face, pare – asa mi... Citește în continuare →

În mâinile Sale vom fi întotdeauna în siguranță. Să se zbu­ciume împrejurul nostru valurile vieții, să turbeze furtuna și vifornițele …

''In neputinta noastra, in durerea noastra, in necunoscutul care ne inconjoara, ramanem, totusi, in mainile Lui, ale Celui care nu poate gresi. Oricare altul ar fi aruncat un vas spart, caruia nu i se mai putea gasi nicio intrebuintare, dar Olarul n-ar face asa ceva. El a hotarat de mai inainte o destinatie si vasului spart,... Citește în continuare →

Lucrarea duhovnicului devine foarte grea atunci când acesta este defăimat sau de­nigrat de presupuşii lui fii duhovniceşti. „Dacă vezi că duhovnicul tău este răstig­nit, spune Sfântul Simeon, atunci, dacă poţi, mori împreună cu el. Dacă acest lucru este imposibil, atunci nu te adăuga trădătorilor şi nelegiuiţilor.”

„După ce, cu ajutorul şi cu harul lui Dumnezeu, te vei învrednici să îţi găseşti pă­rintele duhovnic, arată faţă de acesta multă sârguinţă, râvnă, multă smerenie şi evlavie, o cinste foarte mare, o credinţă curată şi ne­şovăielnică. Pentru că pentru unii ca aceştia a spus Mântuitorul şi Dumnezeul nostru: Cel care vă primeşte pe voi, pe... Citește în continuare →

Nihilismul,adică părăsirea credinţei într-un Adevăr absolut,a credinţei în ceva pe deplin adevărat sau pe deplin fals.Reversul medaliei nihilismului este hiliasmul,adică credinţa că se poate face Raiul pe pământ – Părintele Damaschin Christensen 

''– Părinte Damaschin, care credeţi că sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă astăzi creştinii ortodocşi? – Una din cele mai însemnate probleme este, cred, ceea ce părintele Serafim Rose numea nihilism, adică părăsirea credinţei într-un Adevăr absolut, a credinţei în ceva pe deplin adevărat sau pe deplin fals. În societatea contemporană nu mai există aşa ceva; se crede într-un adevăr relativ,... Citește în continuare →

Râvna fără cunoştinţă şi cea întru cunoştinţă.Omul zelos.Curăţirea minţii de gândurile deşarte.Mângâierea ce se naşte din plâns

Ravna fara cunostinta “Cel ce are ravna, dar fara cunostinta, rataceste in gandurile si lucrarile sale; inchipuindu-si ca lucreaza pentru slava lui Dumnezeu, calca legea iubirii pentru aproapele. Fierband in zelul sau, faptuieste cele potrivnice poruncilor legii si voii dumnezeiesti. Faptuieste raul ca sa se intample ceea ce crede el a fi binele. Ravna lui e ca focul... Citește în continuare →

Combinaţia între apărarea fără compromis a Adevărului şi o caldă şi vie Ortodoxie a inimii. Intelectualismul. Criticismul.

''Prin 1973, Părinţii Serafim şi Gherman au început a descoperi nu numai că se formase un „partid politic”, ci şi că folosea tehnici politice ca să-şi atingă scopurile.  (...)  „Toată această tentativă”, scria Pr. Serafim, „este atât de străină duhului ortodox, încât am găsit-o extrem de dezgustătoare, un fel de iezuitism strecurat în Biserica noastră“. Pr. Serafim a observat... Citește în continuare →

„Primiţi-Mă şi pe Mine ca pe un sărac…!” „Cine este cel care Mă iubeşte?”

''Să nu credem că numai prin lucruri materiale îi putem fi de folos săracului. Trebuie să-i oferim şi hrană duhovnicească. De multe ori, chiar şi sufletul nostru este întemniţat, este sărac şi gol în fapte bune. De acesta să ne îngrijim mai întâi, să îl îmbrăcăm, să îl hrănim şi să îl scoatem din închisoarea... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: