Pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Căci milă voiesc, iar nu jertfă! Omul bun nu va putea înţelege niciodată răutatea celui rău – Sfantul Nicolae Velimirovici

Sfîntul loan Gură de Aur dă un exemplu din viaţa Sfîntului Meletie, care demonstrează extraordinara nobleţe a acestui mare ierarh: „Ar fi nedreptate să lăsăm nerostit ceea ce s-a întîmplat în timpul cît Patriarhul Meletie a fost surghiunit din Antiohia. Cînd guvernatorul a şezut în car şi l-a făcut să şadă pe sfînt lîngă el,... Citește în continuare →

Reclame

Omul trebuie să fie educat, obişnuit să recunoască imediat cu inima care este duhul celor ce se apropie de el

“Cei care se hrănesc cu laptele reflecţiilor bazate pe simţuri nu pot discerne binele de rău. Aceştia îndeobşte trag concluzia că toate Credinţele au în final aceeaşi valoare; că păcatul este umbra indispensabilă a virtuţii; că în general răul este tovarăşul inevitabil al binelui. Adevăratul creştin însă nu ajunge niciodată la asemenea concluzii eronate, deoarece el nu mai... Citește în continuare →

”Pentru Biserica Ortodoxă adevărată nu mai rămânea nicio alternativă decât intrarea în catacombe.” Maxim, primul episcop din catacombe al mult pătimitoarei Biserici Ortodoxe Ruse – Sfinții Catacombelor Rusiei

„Pentru Biserica Ortodoxă adevărată nu mai rămânea nicio alternativă decât intrarea în catacombe. Părintele duhovnicesc care a dat naştere ideii de Biserică în catacombe a fost Patriarhul Tihon. În primii ani ai existenţei sale, Biserica din catacombe nu avea nici organizare şi nici administraţie, era dispersată fizic şi geografic, şi era unită numai prin numele Mitropolitului... Citește în continuare →

Starețul Rafail Berestov și ieroschimonahul Onufrie – Cuvânt despre globalizare și ecumenism

Starețul Rafail Berestov și ieroschimonah Onufrie Cuvânt pentru Ortodocșii Români și toți Creștinii Ortodocși despre globalizare și ecumenism, scris la rugămintea monahului român Timotei '' Hristos în mijlocul nostru! Este și va fi! Scopul masonilor-sataniști este să conducă omenirea prin globalizare, să-i transforme pe toți în robii antihristului, iar prin ecumenism să creeze o „biserică” unită... Citește în continuare →

”Trăiți frumos și-n bucurie!”

'' Propria ta conștiință este cel dintâi duhovnic al tău. Ea îți spune ce e bine, ce e rău. Așa funcționează conștiința omului credincios. Sunt și oameni care ucid și fac toate fărădelegile, fără ca să-i mustre conștiința. Ăștia-s un fel de demoni, că numai dracii nu au conștiință. Pe ei nu-i mustră fărădelegile pe care... Citește în continuare →

Mulțumirea strig-o tare, rugăciunea spune-o-n șoaptă, dragostea e gingășie și-n ce dă și-n ce așteaptă…

Despre mulțumire 1 - Mulțumire nesfîrșită recunoscător să dai pentru pîinea, pentru perna, pentru casa unde stai, căci aceste bunuri simple dar de-atît de mare preț le lipsesc la mulți ce poartă greul unei triste vieți. 2 - Mulțumește-I cu căldură Celui ce ți-a-ngăduit să-I poți mulțumi cu lacrimi pentru cît ți-a dăruit. 3 -... Citește în continuare →

 Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească – Cuviosul Nikon Vorobiov

“Monahiei Serghia Aratati in repetate randuri ca „lucrul cel mai pretios in legaturile cu oamenii este intelegerea reciproca“. Evident, la dumneavoastra cuvantul „intelegere” are un sens foarte specific. Nu se poate sa-l intelegi foarte bine pe altul si sa te folosesti de aceasta intelegere oricum. Pe langa intelegere este necesara comuniunea de vederi, „impreuna-simtirea”, sympatheia, sau, pe... Citește în continuare →

Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine! … Dumnezeu nu ne ține că suntem noi foarte vrednici. Ne ține că este foarte milostiv El. „Să vă iubiți…” – Părintele Arsenie Papacioc

''Sfântul Apostol Pavel spune: "Împârâtia cerurilor se ia cu năvală." La un concurs aleargă multi, dar cine aleargă sincer, nu aleargă degeaba. Cine se duce la concurs, să nu se gândească că nu câstigă; toti câstigă în final, dacă au alergat cinstit, dar doar unii iau premii. Există pahar mic, pahar mare si pahar foarte... Citește în continuare →

AKEDIA – cea mai apăsătoare și mai greu de îndurat patimă, cea mai grea dintre „cele opt întâistătătoare ale răutății”. Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gustarea gheenei”. TĂMĂDUIREA AKEDIEI

CE ESTE AKEDIA? Akedia se inrudeste cu tristetea atat de mult, incat traditia ascetica apuseana, al carei inspirator este Sfantul Grigore cel Mare, le pune laolalta, socotindu-le una si aceiasi patima. Tradiția rasariteana insa face deosebire intre ele, privindu-le ca doua patimi distincte.  Termenul ακηδια a fost preluat in latina sub forma acedia, greu de tradus in limbile moderne... Citește în continuare →

„Politica de grup” nu are nimic de a face cu adevăratul creştinism. Politica de grup a atins o culme în vremurile acestea de pe urmă, când ”dragostea multora se va răci”

''Arhiepiscopul Averchie a văzut că, odată ce „sa­voarea” Ortodoxiei s-a pierdut, iar Biserica ajunge să fie privită în primul rând ca o organizaţie lumească, calitatea de mădular al Trupului tainic al lui Hristos este confundată cu calitatea de membru într-o grupare administrativ bisericească sau în alta. Atunci, vieţile oamenilor pot fi năruite sub pretextul „curăţirii Bisericii“, dacă aceşti oameni nu par prielnici organizaţiei.  Preoti,... Citește în continuare →

”Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.” Una dintre cele mai grele încercări este să-și recunoască cineva micimea

Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez (Ioan 3,30) ''Una dintre cele mai grele incercari la care poate fi supusa persoana umana este sa-si recunoasca micimea, atunci cand se afla in fata unei persoane cu viata morala inalta. Iti trebuie o mare doza de smerenie ca sa accepti, de pilda, sa te retragi din fata... Citește în continuare →

Omul liber nu este târât de sentimentele lui, de simpatii și antipatii, de interes. Pe toți îi vede cu aceeași dispoziție, dispoziția iubirii întru Hristos. Omul sfânt adună durerea oamenilor și dă bucuria

''Daca ne intoarcem energia spre Dumnezeu, indepartand-o de diferitele dorinte si tulburari pe care le traim zilnic, vom dobandi lesne dorirea celor dumnezeiesti. Rugandu-ne cu ravna la Dumnezeu, simtim prezenta Lui, care vine sa domoleasca si dorintele pamantesti. Intamplarile extreme din viata noastra, cele care ne scot din hotarele noastre, care ne aduc inaintea unor riscuri abisale,... Citește în continuare →

Ucenicia și educația duhovnicească. În cele duhovnicești este de ajutor să realizeze omul, într-un fel sau altul, că este un „zero”, un nimic… Un nimic, dar în mâinile lui Dumnezeu

''Unele lucruri le putem ridica azi, pe altele nu. Pe unele le vom putea ridica maine, pe altele inca nu. Pe unele lucruri pe care azi nu le putem ridica, maine vom putea chiar sa le purtam. Pentru ca nu este vorba doar de a enunta adevarul, nici de a-l intelege strict din punct de vedere... Citește în continuare →

Ispitele vădesc ce-i în inima omului. Lupta pentru virtute şi har se câştigă prin ispite.”Cine fuge de ispite, fuge de virtute”

Cu toate că nu sunt de la Dumnezeu, ci de la duhurile necurate, de la lume şi de la om, Dumnezeu permite ispitele, ele fiindu-ne de folos din mai multe pricini şi anume: ispitele sunt şcoala smereniei, deoarece pun la încercare puterea, mândria, răbdarea şi neputinţa noastră. Oricât ar fi de supărătoare , ispitele ne înţelepţesc şi... Citește în continuare →

Ortodocșii niciodată nu au fost prigonitori, ci au fost prigoniți de eretici! Sora Elena de la mănăstirea Zamfira – Prahova, prigonită de ecumeniști

Din informațiile pe care le avem și din  vizionarea înregistrării de mai jos reiese că sora Elena viețuia în mănăstirea Zamfira( mănăstire „de sine”) de mai mulți ani, imediat după moartea soțului. Știm de asemenea că sora Elena se spovedea la un preot care a oprit pomenirea ierarhului ecumenist. În momentul în care mărturisirea antiecumenistă... Citește în continuare →

Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi nimic nu este pierdut, atâta timp cât credinţa rămâne în picioare. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!” Şi nu acceptaţi

"Diavolul ţinteşte acest mare obiectiv:să ne despartă de Dumnezeu. Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El. Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca... Citește în continuare →

„Cuvântul izbăveşte şi ucide, cuvântul inspiră şi otrăveşte. Cuvântul este mijlocul pentru aflarea adevărului, dar devine şi unealtă pentru răspândirea minciunii.Cuvântul, când se depărtează de originea lui dumnezeiasca, devine grăire în deşert, calomnie, judecarea aproapelui, hulă, blasfemie şi chiar erezie.”

" ... Grăire în deşert este atunci când vorbim mult. Spunem cuvinte multe şi nefolositoare. Flecărim peste măsură şi rostim cuvinte care nu sunt scoase din inimă.Grăirea în deşert înseamnă, iarăşi, că spunem cuvinte deşarte, zadarnice, prosteşti, neînţelepte, fără sens şi iresponsabile, fără conştiinţă şi respect faţă de om şi de viaţa lui. Alături de grăirea în... Citește în continuare →

Avva Antonie – Patericul Egiptean

Au venit fraţi la avva Antonie zicând: spune-ne un cuvânt prin care să ne mântuim. – Aţi auzit Scriptura, vă ajunge. Iar ei: şi de la tine vrem să auzim, părinte. – Spune Evanghelia, „Dacă te loveşte cineva peste obrazul drept, întinde-i-l şi pe celălalt“(Matei 5, 39.). – Nu putem face aşa. – Dacă nu-l... Citește în continuare →

”Să nu aştepţi ca mai întâi să-ţi dea Dumnezeu, ci tu să te dai în întregime Lui. Atunci când omul va vedea purtarea de grijă a lui Dumnezeu, i se va înmuia inima sa de granit, va deveni sensibilă şi va exploda în slavoslovire… Increderea în Dumnezeu este o con­tinuă rugăciune tainică” – Sfântul Paisie Aghioritul

 Dumnezeu Isi iubeste faptura Sa, chipul Sau si se ingrijeste de cele de care are trebuinta. – Aceasta trebuie s-o creada fiecare si sa nu se nelinisteasca? – Daca n-o crede si se lupta singur sa le dobandeasca, se va chinui. Iar daca Dumnezeu nu ne va da cele pamantesti, lucruri materiale, omul care traieste... Citește în continuare →

De ce se urăsc oamenii?… Sunt împrejurări când nu avem nici preţul unei frunze… Sensul încercărilor vieţii este înnoirea

La vânat de oameni De ce se urăsc oamenii? E atât necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea. De ce se chinuie oamenii unii pe alţii? N’au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sânt atât de grele păcatele ce... Citește în continuare →

„Nu zic să taci, căci este ateism, dar vezi în ce duh mărturisești, căci dacă nu știi să întorci degetul spre tine, te poziționezi tot în afara ortodoxiei, care este trăire.” – Părintele Iustin Pârvu

" A patruns dihonia mondialista, care vine cu inselaciunea unei paci false, in care sa nu mai poti spune adevarul, sa ne faca justificabila tacerea. Preotul din fata altarului nu vorbeste nimic; talmaceste acolo un fragment evanghelic si incolo nimic, la cat ar fi nevoie, cu cate ne confruntam cu greutatile si cu cate necazuri... Citește în continuare →

Lacrimă şi har…

  ''Cine poartă întru sine pacea Duhului Sfânt, acela revar­să această pace asupra celorlalţi, şi cine poartă întru sine duhul răului, acela revarsă acest rău şi asupra celorlalţi.'' Sfantul Siluan Athonitul,'' Între iadul deznadejdii și iadul smereniei'' *************************** ''Adeseori noi judecăm făpturile lui Dumnezeu în loc să ne predăm voii lui Dumnezeu. Cine se predă... Citește în continuare →

”Câtă nevoie este acum de mărturisire! Ce mare însemnătate are uneori în viața Bisericii când fie și un singur om viteaz mărturisește fățiș credința ori dă în vileag nedreptatea cu îndrăzneală! Este prigonită Biserica – și noi trebuie să îndurăm prigoa­na. Rabdă Hristos – trebuie să răbdăm și noi, împărtășindu-I pătimirile. Așadar, pentru creștinul ortodox mărturisirea în vremea de acum este indispensabilă și inevitabilă”

Apostazia si marturisirea in vremurile noastre “ Pe aceasta cale a marturisirii deschise a manifestarilor puterii dumnezeiesti in viata oamenilor se si intareste in omenire credinta in Dumnezeu si in lucrarea Lui proniatoare, iar totodata creste si se largeste sfera persoanelor care alcatuiesc Biserica Ortodoxa. ''Cum vor chema numele Ace­luia in Care inca n-au crezut? Si... Citește în continuare →

MARTURISIREA Ieromonahului Teofan Andone, Mănăstirea Petru Vodă: socotesc „ adunarea cretana”( iunie 2016) ca fiind un sinod tâlhăresc, mincinos, ecumenist și eretic. Pe cale de consecință, nu primesc și nu accept hotărârile și documentele elaborate acolo, mă scârbesc de ele și le lepăd ca fiind neortodoxe, viclene și pline de hule

Către PreaCuviosul Părinte Arhimandrit Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Petru-Vodă( Hașca), județul Neamț Preacuvioase Părinte Stareț, Subsemnatul, ieromonah Teofan Andone, în vârstă de 64 de ani, viețuitor al Mănăstirii Petru Vodă, Județul Neamț în perioada 23 martie 2010- 28 aprilie 2017, vă aduc la cunoștință următoarele: Nu cu multe zile în... Citește în continuare →

„Chiar şi în cele mai grele încercări nu trebuie să se bucure vrăjmaşul de neliniştea şi deznădejdea noastră; pacea se coboară în adâncimea smereniei, iar noi vedem exact neputinţa noastră, pe care o aducem înaintea lui Dumnezeu şi dobândim liniştea“

„Milostenia se face din inima care arde de dragoste pentru fiecare făptură şi doreşte binele acesteia. Milostenia nu constă într-o simplă pomană, ci în suferinţa pe care o simţim atunci când vedem nenorocirea aproapelui şi în ajutorul pe care i-l dăm pe măsura puterilor noastre“. „Pentru mântuirea noastră e nevoie nu numai de credinţă, ci... Citește în continuare →

”Inima mea strigă cu putere: Nu pot să tac! … Ascultaţi de conştiinţă, şi veţi avea harul lui Dumnezeu asupra voastră.” – Sfântul Ierarh Luca al Crimeei

11 iunie 1961 – trecerea la Imparatia cea vesnica a Sfantului Arhiepiscop si medic Luca Voino-Iasenetki   ''Inima mea strigă cu putere: Nu pot să tac! ''(Sf. Luca al Crimeei) Viaţa Sfântului Ierarh Luca este o dovadă vie, izbitoare, a modului în care urmarea conştiinţei aduce după sine minunatul acoperământ al harului dumnezeiesc, care te păzeşte,... Citește în continuare →

În încrederea totală stă taina uceniciei în Hristos. Această încredere ne lipseşte nouă, de suntem zăbavnici şi îndoielnici – Părintele Petroniu Tănase

''Mântuitorul abia coborâse din munte, unde postise 40 de zile, fusese ispitit de diavolul şi se pregătea să-Şi înceapă lucrarea dumnezeiască. Nu făcuse minuni, nu vorbise mulţimilor cu putere, era foarte puţin cunoscut. Umblând într-o zi pe lângă Marea Galileii, vede doi fraţi, Petru şi Andrei, aruncându-şi mrejele, căci erau pescari. „Veniţi după Mine”, îi cheamă El, „şi... Citește în continuare →

”Acuma-i o diplomaţie satanicească. Conducătorii Uniunii Europene sprijină făţiş sodomia. „O să vină tim­pul ca noi, creştinii, să nu mai zicem: «Aşa zice Sfânta Scriptură, ş-aşa zice şi în Sfânta Evanghelie.» O să zicem: «Aşa ne ordonă Uniunea Europeană.» Acolo au ei scopul să aducă omenirea.”

''Acuma-i o diplomaţie satanicească. Vezi, în timpurile de demult şi-o vărsat sângele atâtea sute de mii şi milioane de oameni, fiindcă credeau in Hristos. Aşa era atuncea, era idolatrie şi, dacă nu erai ca idolatrii, îţi tăiau capul. Dar conducătorii de acuma, toată răutatea aceea au luat-o cu diplomaţie. Nu-ţi mai taie capul, dar te conving sa zici... Citește în continuare →

În cele ale Credinţei nu încape pogorământul nici iconomia, deoarece pogorământul pricinuieşte puţinătatea credinţei. Aceasta este deopotrivă cu a spune: “Taie-ţi capul şi du-te unde vrei.”

Despre cele petrecute la acel tâlhăresc sinod, sfântul grăia: „Îi rugam, şi ce nu le spuneam care să poată să înmoaie chiar şi inimile de piatră: să se întoarcă la cea de obşte mărturisire pe care o aveam mai înainte şi între noi şi cu Părinţii noştri cei Sfinţi, când toţi spuneam aceleaşi şi nu se afla în mijlocul nostru schisma… căci altfel părem „a cânta în gol” sau „a coace pietre” sau „a semăna pe pământ pietros” sau „a scrie deasupra apei” sau câte altele spun pildele despre cele nu sunt cu putinţă a le săvârşi. Căci ei au dat pricina schismei, în mod vădit purtând adăugirea.

Pentru aceasta învăţăturile dascălilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredinţat fiind că sunt înşelătoare. În materie de credinţă ortodoxă nu poate fi pogorământ. Stricarea credinţei obşteşti este pierzarea de obşte a tuturor. Toate cele ale credinţei ortodoxe nu îngăduie iconomia. Niciodată nu s-au îndreptat cele bisericeşti prin rezolvări de mijloc.

Între lumină şi întuneric poate cineva să spună că este înserare sau amurg; dar mijloc între adevăr şi minciună nu poate nimeni să gândească, oricât s-ar strădui. Împăcare între adevăr şi minciună nu este! În cele ale credinţei nu încape pogorământul nici iconomia, deoarece pogorământul pricinuieşte puţinătatea credinţei. Aceasta este deopotrivă cu a spune: “Taie-ţi capul şi du-te unde vrei.”

Sursa: http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/vieti-de-sfinti/71-viata-sfantului-marturisitor-marcu-eugenicul-episcopul-efesului.html

STRANA ORTODOXĂ

Până în sfârşit, Marcu al Efesului a fost singurul episcop ortodox rămas în cetatea Florenţei care nu a primit să semneze hotărârea de unire: „Ortodoxia a fost mai de preţ pentru Marcu decât Statul; Ortodoxia este cea fără de sfârşit comoară, Biserica adevărată a celor ce sunt mântuiţi. Imperiul bizantin e al pământului: s-a născut, a înflorit şi va pieri. Dar Ortodoxia este de-a pururea vie şi trebuie păstrată ca o lumină pururea fiitoare.” Iar cât despre ceilalţi trimişi „ortodocşi”, chiar dacă în inimile lor mulţi nu au voit să semneze, n-au pregetat a se lepăda de Ortodoxie îngroziţi fiind de moarte, ori din iubire de arginţi, slava deşartă, sau pentru a-i fi pe plac împăratului.(…)

Vrednicia Sfântului Marcu a fost asemuită cu a Sfântului Atanasie cel Mare şi a Sfântului Ioan Teologul. Ierarhii şi cărturarii Bisericii dimpreună cu întreg norodul, slăveau pe sfânt ca fiind purtător al harului de…

Vezi articolul original 227 de cuvinte mai mult

Când un monah se roagă, oricât ar fi de păcătos, rugăciunea lui, dacă e sinceră, degrabă e plinită de îngerii lui Dumnezeu. Câtă vreme vor mai exista monahi care se roagă cu lacrimi pentru pocăinţa lor şi pentru lumea toată, Dumnezeu va mai ţine lumea aceasta

“… Când un monah se roagă, copile, oricât ar fi de păcătos, rugăciunea lui, dacă e sinceră, degrabă e plinită de îngerii lui Dumnezeu, pe care Domnul i-a rânduit spre slujire aceluia când a îmbrăcat schima. De aceea să preţuim rugăciunea unui monah… Câtă vreme, copile, vor mai exista monahi care se roagă cu lacrimi pentru... Citește în continuare →

În fața fiecărui credincios stă o sarcină dificilă: să caute și să separe în acest haos, în această amestecare a adevărului cu minciuna, acel Adevăr care singur te poate mântui. Se duce o luptă dușmănoasă, vrăjmașul se încăpățânează să schimbe credința ortodo­xă cu o copie fină, atrăgătoare, să ne determine să facem doar un pas mic de la calea strâmtă, ca el să ne ducă apoi cu totul pe calea apostaziei

''Din ce in ce mai mult lumea inclina spre un crestinism fals, isteric. Dar noi nu trebuie sa dam atentie gusturilor ei – cu cat mai mult vom pazi duhul credintei noastre, cu atat mai straini vom fi acestei lumi, cu atat mai mult vom fi urati de ea, dispretuiti, si ii vom parea absurzi,... Citește în continuare →

VINDECAREA MINUNATĂ A UNUI PARALIZAT DE CĂTRE SFÂNTUL IERARH NECTARIE ȘI MĂRTURIA DUHOVNICULUI SĂU, FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS

“Istoria ce urmează nu este o nuvelă scrisă bine, pe care a născocit-o fantezia unui visător, nici o poveste pentru copii mici şi nici o creaţie artificială care serveşte vreun scop dinainte stabilit. Este adevărată, istoria mea personală, istoria vieţii mele, a unei vieţi care, în decursul ei, a trecut prin multe stadii de suferinţă, prin... Citește în continuare →

”Greutăţile care există astăzi în lume îi silesc pe cei care voiesc să trăiască cât de cât duhovniceşte să se afle în trezvie.” Viaţa de familie – Sfântul Paisie Aghioritul

''– Părinte, cum poate un familist să se exerseze în lucrarea virtuţii? – Dumnezeu ne dă prilejuri de a practica virtuţile. Dar mulţi, deşi cer de la Dumnezeu să le dea astfel de prilejuri, murmură atunci când întâmpină vreo greu­tate. Uneori, de pildă, Bunul Dumnezeu din nesfârşita Sa dragoste, voind să-l deprindă pe bărbat cu smerenia şi ascultarea,... Citește în continuare →

”Ce a făcut vameşul? N-a răspuns la ocări cu ocări, nu s-a amărât din pricina învinuirii, ci a primit cele spuse cu judecată. Şi i-au fost lui: săgeata duşmanului doctorie şi vindecare, ocara laudă, iar învinuirea cunună. Atât de mare bun este smerenia, atât de mare câştig! Face să nu te usture batjocurile altora, face să nu te sălbăticească să ocărăşti pe aproapele.”- Sfântul Ioan Gură de Aur

    ''Nimic nu izgoneşte atât de mult trândăveala şi nepăsarea ca durerea şi necazul, când adună din toate părţile mintea şi o întorc spre ea însăşi. Cel ce se necăjeşte aşa şi se roagă aşa va putea face să se sălăşluiască în sufletul său, odată cu rugăciunea, şi multă bucurie. Şi după cum adunarea mare... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑