„Scrii că nici tu nu-ţi înţelegi aşezarea sufletească. După cum se vede, din lipsă de experienţă şi din facerea voii proprii, din pricina părerii de sine şi a caracterului închis, te-ai supus înşelării vrăjmaşului. De aceea, roaga-te Domnului pentru izbăvire:

„Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, înşelata! Doamne, nu în­gădui vrăjmaşilor să batjocorească până în sfârşit zidirea Ta, pe care Tu ai răscumpărat-o cu Cinstit Sângele Tău!”

Când te vei ruga în felul acesta, vei vedea singură lucra­rea rugăciunii acesteia, cât de neplăcută le va fi ea vrăj­maşilor sufletului — si aceştia vor tulbura sufletul tău si vor încerca să-l distragă ca să nu te mai rogi aşa; ba şi iubirii tale de sine îi va fi neplăcut să se socoată înşelată. Tu însă sileşte-te să te rogi în felul acesta şi să ceri de la Domnul miluire şi înţelepţire. Totodată, trebuie să mai fie şi alte încurcături sufleteşti, însă de la depărtare lu­crurile acestea sunt anevoie de lămurit. Inainte, tu şi fa­ţă către faţă erai zgârcită la vorbă când trebuia să lămureşti ce este cu tine, ascundeai, nici tu nu ştiai ce si de ce. In caracterul ascuns şi în facerea voii proprii se află temeiul înşelării vrăjmaşului, de care să ne izbăvească pe noi Domnul!”

***

„Doi dintre raposatii stareti de la Optina spuneau adeseori, unul dintre ei: „Iscusinta este jumatate din sfintenie”, iar celalalt, atunci cand cineva facea greseli dintr-o ravna nepotrivita, zicea: “Sfant, dar neiscusit” — pentru ca la cel lipsit de iscusinta ravna nelalocul ei poate pricinui o incurcatura cu nimic mai prejos decat pacatul însuși.”

(Sfântul Ambrozie de la Optina)

***

PIERDEREA INCREDERII IN POVATUITOR

Ucenicul: Cum de am ajuns ca mi-am pierdut increderea si pretuirea ce acordam sfaturilor sfintiei voastre si povetele ce mi le dati au incetat sa mai aiba ecou in inima mea, si totul pare greu de facut?

Staretul: Ti-ai pierdut increderea din pricina banuielii, si pretuirea din pricina familiaritatii. Povetele mele nu mai gasesc ecou in inima ta pentru ca tu le asculti dintr-un fel de curiozitate; te gandesti ca sar brusc de la un subiect la altul si ca raspund intrebarilor tale doar cu niste simple sintagme. Lasa curiozitatea; cauta sa fii cumpatat in indraznire; si fii convins de faptul ca Dumnezeu este Cel Care te povatuieste prin altii. Nu fi distins; pastreaza-te in simplitatea ascultarii, si atunci vei simti ceva deosebit in inima ta. Daca nu ai simplitatea care discerne, dobandeste-o prin a nu te increde in tine, si prin amintirea scopului cu care ai venit aici. Aminteste-ti ravna si starea sufleteasca pe care ai avut-o la inceputul intalnirii inimii tale cu Dumnezeu, prefacerea sfanta lucrata de dreapta Celui Preainalt. Caci celui ce se afla cu adevarat in ascultare, cu ajutorul lui Dumnezeu nimic nu-i vine greu sa faca. Adevarata lepadare de sine va face intototdeauna ca jugul mantuirii sa fie mai usor. Daca ispitele nu intrec darurile lui Dumnezeu, omul care voieste sa se mantuiasca poate face orice in Numele Celui Care ii intareste pe toti – Domnul Iisus. Iar acesta este un adevar sfant de care oricine are credinta vie nu se va indoi niciodata. Pentru cineva putin-credincios, chiar si un fir de praf pare cat un munte; si la fel, pentru cineva care crede, este foarte simplu si foarte usor sa mute muntii ispitelor.

(“Viata si invataturile Staretului Leonid de la Optina”)