„Din păcate, hipnoza este folosită pe scară largă de medicina oficială, de medicii psihoterapeuţi. Dintre aceştia, o parte utilizează hipnoza din ignoranţă religioasă. Alţii se declară atei. Sunt şi unii care slujesc în mod conştient răului.
Ortodoxiei îi sunt străine metodele care acţionează în chip silnic asupra personalităţii. Adepţii utilizării transelor hipnotice vorbesc despre „deschiderea unor canale psihosomatice speciale” în timpul hipnozei, despre influenţarea „fără frâne” a psihicului uman, evitând critica conştientului, despre eliberarea capacităţilor de rezervă ale organismului, despre efecte terapeutice zguduitoare.
Ca specialist, declar cu toată convingerea că hipnoza nu dă nici un fel de rezultate excepţionale. Chiar dacă ea mai aduce câte un „folos”, nu se ştie cum se va repercuta acesta în viitor… Mai bine zis se ştie, şi încă în mod exact. La asta hipnologii nici nu se gândesc (în cel mai bun caz).
Hipnoza reprezintă o violare a sufletului omenesc. De exemplu, în al treilea stadiu de hipnoză subiectul se supune necondiţionat „guru”-lui său: poate vedea, poate auzi, poate pipăi obiecte inexistente, oameni inexistenţi (are halucinaţii induse); poate să nu simtă durere, după bunul plac al hipnotizatorului; îşi dă în vileag gândurile, simţămintele, dorinţele ascunse. Există un aşa-numit „efect de sugestie posthipnotică”, atunci când indicaţiile hipnologului sunt executate la un anumit interval de timp după şedinţă.
Ce îndreptăţire poate să aibă lipsirea omului de simţul critic şi de judecată fie şi pentru scurtă vreme, fie şi cu un scop aparent bun ? Nici una. Omul este o mare taină, iar nouă, păcătoşilor, pur şi simplu nu ne este dat să ştim şi să vedem ce se petrece în adâncul sufletului omenesc. Nici un sfânt n-a recurs la vindecarea oamenilor în stare de alterare a conştiinţei. Plăcuţii lui Dumnezeu împărtăşeau oamenilor cu blândeţe şi cu smerenie darul vindecării, pe care îl dobândeau de la Dumnezeu pentru sfinţenia vieţii lor.
Trebuie spus că hipnoza ajunge cu timpul să creeze dependenţă, la fel ca un narcotic. Sunt oameni care umblă din hipnotizator în hipnotizator, năzuind să încerce cât mai des stări „neobişnuite”. Ce păcat de aceşti oameni! Şi cât de criminal se comportă cei care îi aduc la o asemenea dependenţă!…
In ultimii ani, în literatura de specialitate au apărut multe publicaţii care atestă dezorganizarea activităţii psihice a omului în urma desei aplicări asupra lui a hipnozei profunde.

Stareţii Optinei, despre hipnoză:
„Cumplită treabă hipnoza asta. Era o vreme când oamenii se temeau de ea, fugeau de ea, iar acum sunt atraşi de ea… Li se pare că trag folos de pe urma ei” (Cuviosul Nectarie).
„Și doar tot necazul vine din faptul că această cunoaştere intră în viaţa noastră sub masca a ceva ce poate aduce omenirii un uriaş folos” (acelaşi).
„Hipnoza este putere rea, necreştinească” (Cuviosul Varsanufie).
„Dacă voi, părăsindu-L pe Dumnezeu, recurgeţi la magnetism, care este un mijloc împotriva firii, eu unul n-am ce să vă mai spun” (Cuviosul Macarie).”

Sursa: DR. DMITRI AVDEEV
CAND SUFLETUL ESTE BOLNAV, EDITURA SOPHIA

***

„Dumnezeu ar vrea ca poporul Său să vină la El cu nevoile lui şi nu să se adreseze unor persoane care se ocupă cu practici oculte.
Dimpotrivă, Biblia se pronunţă vehement ca omul să nu intre în relaţii cu persoane care s-au dedicat ocultismului, pentru că are de a face cu puteri, influenţe şi dominări demonice. în timpul lui Moise, popoarele vecine Israelului exercitau practici oculte. De aceea, Dumnezeu Şi-a avertizat în mod categoric poporul cu privire la aceasta:
„Să nu mâncaţi carne împreună cu sânge. Să nu practicaţi ghicitoria sau vrăjitoria… Să nu apelaţi la cei morţi şi la ghicitori; să nu-i căutaţi, ca să vă faceţi necuraţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Numeri 19:26,31).
„Să nu se găsească între ai tăi nimeni care să-şi lase fiul ori fiica să treacă prin foc, nimeni care să practice ghicitoria, nici un vrăjitor, descântător, magician, făcător de vrăji, nici un necromant, ghicitor sau unul care să întrebe morţii. Căci orice om care face aceste lucruri este o scârbă pentru Domnul. Şi din cauza acestei scârbe îi izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău dinaintea ta” (Deuteronom 18:10-12).
Pe baza caracterului evident ocult al hipnozei (care se manifestă mai limpede în stadiile mai profunde), şi pentru că hipnoza este practicată de mulţi oameni care sunt implicaţi în alte domenii ale ocultului, creştinii ar trebui să evite hipnoza chiar şi în scopuri medicinale.
Cuvintele din Vechiul Testament traduse cu descântător sau făcător de vrăji par să se refere la aceleaşi persoane pe care le numim astăzi hipnoterapeuţi. Dave Hunt, autorul cărţii The Cult Explosion (Zei, guru şi forţe misterioase, Ed. Agape), ale cărui cercetări includ domeniul ocultului şi al sectelor, spune în acest sens:
„În ceea ce priveşte Biblia, eu cred că în pasaje ca Deuteronom 18, unde este vorba despre „descântători” şi „făcători de vrăji”, se face referire exact la acele practici obişnuite în antichitate care astăzi au găsit intrare în medicină şi psihiatrie ca hipnoză. Presupunerea mea se bazează atât pe utilizarea de altădată a acestor cuvinte, cât şi pe tradiţiile ocultului”.
Faptul că hipnoza a apărut tocmai în medicină nu înseamnă încă faptul că ea se deosebeşte de vechile practici ale descântătorilor şi făcătorilor de vrăji, sau de tehnici utilizate mai recent de către vindecători ori hipnotizatori oculţi. Weldon şi Levitt spun că chiar şi „o dezbatere strict ştiinţifică a fenomenelor oculte nu oferă o protecţie suficientă în faţa influenţei demonilor. Judecata lui Dumnezeu nu face nici o deosebire între preocuparea ştiinţifică şi neştiinţifică cu forţe care sunt contra Lui”.
În diferite pasaje ale Scripturii sunt înşiruite una lângă cealaltă practici oculte, deoarece o activitate poate fi diferită de următoarea, totuşi sursa de putere şi cel care dezvăluie „ştiinţa secretă” este unul şi acelaşi: Satan. Descântători, vrăjitori, ghicitori, făcători de vrăji, necromanţi, întrebători de morţi, clarvăzători sau astrologi sunt numiţi dintr-o suflare ca unii care trebuie evitaţi. Vezi Numeri 19:26,31 şi 20:6, 27; Deuteronom 18:9-14; 2.Regi 21:6; 2.Cronici 33:6; Isaia 47:9-13; Ieremia 27:9.
Pentru cei care se ocupă cu lucruri oculte, în Noul Testament este folosit un singur cuvânt: vrăjitor.”
(Preluat)