L-a pornit spre Dumnezeu !
Dar tot Domnul l-a luat
Pe stareţ şi l-a lăsat
Pe tânăr fără povaţă
Chiar la început de viaţă !
Deşi crud şi tinerel
Duhul Sfânt ardea în el
Îndrumându-l cu iubire
Pe drumul spre mântuire !
Avea 13-14 ani
Când pleca din Botoşani,
Din Orăşeni Schit natal
Peste vale, peste deal,
Să caute, să-şi găsească
Mănăstire pustnicească
Sufletul să-şi odihnească
Viaţă sfântă să trăiască !
Maica Domnului Iisus
L-a călăuzit de sus !
Paşii lui i-a numărat
Şi uşor l-a îndreptat
S-ajungă să poposească
La o obşte sihăstrească –
Sihăstria Putnei-i spune
(Peste ani…loc cu renume !)
Ctitorită pe pământ
De Ştefan cel Mare şi Sfânt !
Sihăstria Putnei schit
L-a primit, l-a odihnit,
Şi deşi cam tinerel
Au văzut aur în el !
Nevârstnic la acea dată
L-au călugărit pe dată
Şi mai marele din schit
Grabnic l-a hirotonit
Diacon şi mai pe urmă
Preot şi păstor de turmă ,
Vrednicii ce le-a primit
Cu nădejde şi smerit
Gândind doar la Dumnezeu
Că nu-l va lăsa la greu !
Schitul nu era bogat
Dar Domnul le-a ajutat
Şi i-a binecuvântat :
Puţinul a înmulţit
Şi aşa i-a tot hrănit
Şi de grijă le-a purtat
Pentru traiul lor curat !
Econom Sfântul a fost
Şi-a făcut treaba cu rost :
Chibzuia cu scumpătate,
Rânduia cu bunătate,
Împărţea pâinea frăţeşte
Şi sporeau duhovniceşte !
Peste tot ,pe-unde mergea,
Pentru schit şi fraţi cerea,
Milostenii aduna,
Biserica-mpodobea,
Cu veşminte,clopot,vase,
Toate bune şi frumoase !
Toate pentru Dumnezeu
Pentru-a-I da slavă mereu !
Până şi biserica
A pus de-a o strămuta
C-ajunsese veche tare
Şi cam neîncăpătoare .
Au tras-o cu boi, de jos,
La loc înalt şi frumos,
Într-o livadă cu meri
Şi păzită doar de îngeri
Peste veacuri –loc sfinţit
Unde Hristos S-a jertfit !
Dar stareţul Sila , al nostru,
Nu îşi încheiase rostul –
Şi porneşte şi sileşte
Din piatră de râu zideşte
O biserică mai frumoasă,
Domnului Sfântă Mireasă,
Şi pune-acestei zidiri
Chiar hramul ”Bunei Vestiri”
Mai face chilii,porţi şi cişmea,
Pivniţe şi tot aşa
Tot ce de folos era
Pentru obştea ce creştea !
Sfântul Sila mergea-n lume
Milostenii să adune
De la boierii miloşi
De la oameni credincioşi,
Fiecare cât a vrut
Cum a vrut şi a putut !
După puteri şi-ndurare
A dăruit fiecare –
Cuviosul, drept răsplată,
I-a pomenit viaţa toată
Şi-a lăsat cu jurământ
Ca pomelnicul cel sfânt
Al miluitorilor,
Binefăcătorilor
Să fie spre pomenire
La ceas de liturghisire
La Jertfelnicul cel Sfânt
Cât or trăi pe pământ
Urmaşi în călugărie
În a Putnei Sihăstrie ,
Ca Domnul,când o veni,
Să le poată răsplăti
Dragostea cu care-au dat
Şi I-au înfrumuseţat
Casa Lui, pridvor ceresc
Şi spital duhovnicesc !
Sfântul Sila s-a-ngrijit
Nu doar ziduri de zidit –
Viaţa cea duhovnicească
Era grija lui cerească ,
Grijă ca să se sfinţească
Obştea cea călugărească !
Şi-n răgaz de rugăciuni,
Printre sfinte-nchinăciuni,
Copiau cărţi de folos
Le împodobeau frumos,
Cărţi de suflet ziditoare
Traduceau cu grijă mare,
Cărţi şi scrieri tălmăceau
Chiar şi caligrafiau –
De Duhul Sfânt învăţaţi – ,
Cărturari adevăraţi !
Vremurile însa,iată,
S-au mai tulburat o dată
Şi politica,o fiară,
A muşcat din nou din ţară !
Bucovina ne-au răpit
Şi au năvălit în schit
În schitul Sfântului Sila
Nemţi ce nu ştiau ce-i mila,
Puşi pe jaf ,necruţători,
Răi şi batjocoritori !
…Schitul se părăduieşte,
Sihăstria – sărăceşte!
În zadar Sfântul îi scrie
Lui Iosif, la-mpărăţie –
Străinul e tot străin
Nu le-a păsat de-al lor chin !
Pe călugării din schit
Nemţii mult i-au sărăcit,
Fiind fără Dumnezeu
I-au năpăstuit la greu :
Au jefuit cât au vrut
Cât au vrut şi au putut
I-au răpit,i-au strâmtorat,
Săraci lipiţi i-au lăsat,
Săraci chiar atât de tare
Că n-aveau nici de mâncare,
De-au ajuns ca să cerşească
Tot la mila creştinească !
Însuşi Sfântul Sila cere
Cui poate,dup-a sa vrere,
Să dea bani ,să dea bucate
Fiecare cât ce poate
Să poată să prelungească
Viaţa-n Putna Sihăstrească !
Bătrânii nevoitori
Jefuiţi de-asupritori
Neajutoraţi,lipsiţi,
Vai şi-amar,cu greu hrăniţi
Văd venind de peste zare
Pustiire şi surpare,
Zile negre şi uitare….
Smeritul Stareţ al nostru
Încheindu-şi cumva rostul
(27 de-ani – egumenie,
70 – de sihăstrie)
Simţindu-şi venind sfârşitul
Lăsă pe alte mâini schitul,
Lăsă stareţ iscusit
Cuviosul Natan,cel smerit,
S-aibă el grijă frăţească
De obştea călugărească,
De cuvioşii fraţi din schit
Cu care a vieţuit…
…Şi uite-aşa Sfântu-a plecat,
De la noi, de-aici,din sat.
Şi s-a dus şi s-a tot dus
Pân”la Ierusalimul de sus !
Pe pământ a poposit
Cât colibă şi-a zidit
Dincolo de nori şi zare
În veşnica neuitare !
A plecat de pe pământ
Ca să se zidească Sfânt !
Însă nu i-a fost ușor
Prin focul ispitelor
Și al nevoințelor !
Cu post trupul și-a topit,
Cu-nfrânarea s-a strunit ,
În tăcere s-a-mbrăcat
Și în lacrimi s-a scăldat !
Rugăciune,priveghere.
Lacrimi,post,sfântă tăcere ,
Răstignire zi de zi
Până a prins a rodi
Și jertfirea lui cu dor
Chiar de minuni făcător
L-a făcut, ca să își pască
Turma cea duhovnicească
Pân la staulul ceresc
Unde astăzi veșnicesc /
–Sfinte Sila Cuvios
Ţi-aducem şi noi prinos,
Noi,din Schitul Orăşeni,
Ca tine, botoşăneni,
Ţi-am făcut căsuţă sfântă
Unde îngerii cuvântă
Şi te-aşteaptă să slujeşti
Cu ei să slavosloveşti !
–Ţi-am nălțat un paraclis
Aşa precum tu i-ai zis
Părintelui nostru cu har
Pe când el slujea-n altar !
I-ai spus de taină cuvânt
Să-ţi zidească locaş sfânt
Unde-ai fost om pe pământ !
Unde ai copilărit cândva
Şi îţi cântă inima !
–Vino,vino şi-l sfinţeşte.
La ceas tainic ne cădeşte,
Risipeşte duhul rău
Şi-L roagă pe Dumnezeu :
Satul să ţi-l ocrotească,
Pe noi să ne miluiască,
Să ne dea puteri şi minte
Ca să vieţuim cu minte(!)
Ortodocşi cât om trăi,
Ortodocşi pân”om muri !
– Sfinte Cuvioase Sila ,
Mijloceşte tu la mila
Domnului şi-a Maicii Sale
Să ne-ajute-aici,pe vale,
Pe a plângerii cărare
Că e mare tulburare !
Te-am luat de rugător
La Domnul mijlocitor,
Să ceri tu, care eşti Sfânt,
Pace pentru-al tău pământ !
– Roagă-te tu, Sfinte Sila,
Să-Şi trimită Domnul mila
Să se potoleasc-odată
Marea vieţii tulburată,
S-avem dragoste de dat
Întru Adevăr curat,
Fraţi să fim în bucurie
Fără de făţărnicie,
Să nu grăbim tocmai noi
Judecata de Apoi
Si venirea celui rău –
AŞA SĂ NE-AJUTE DUMNEZEU !
Prof. Paraschiva Radoi (14 mai 2017)
– Sfinte Cuvioase Sila ,Mijloceşte tu la milaDomnului şi-a Maicii SaleSă ne-ajute-aici,pe vale,Pe a plângerii cărareCă e mare tulburare !Te-am luat de rugătorLa Domnul mijlocitor,Să ceri tu, care eşti Sfânt,Pace pentru-al tău pământ !– Roagă-te tu, Sfinte Sila,Să-Şi trimită Domnul milaSă se potoleasc-odatăMarea vieţii tulburată,S-avem dragoste de datÎntru Adevăr curat,Fraţi să fim în bucurieFără de făţărnicie,Să nu grăbim tocmai noiJudecata de ApoiSi venirea celui rău –AŞA SĂ NE-AJUTE DUMNEZEU !Prof. Paraschiva Radoi (14 mai 2017)
Strana Ortodoxă 
Comentariile sunt închise.