“Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16:16) “De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5)

…Privitor la Taina Botezului, în special, potrivit cuvintelor de la Efeseni 4,5 şi Sfântului Crez, nu există decât un singur Botez, Botezul Unicei Biserici, adică aceleia Ortodoxe. Iar Botezul propriu-zis este acela care se săvârşeşte prin trei cufundări şi ridicări din apă, întrucât termenul de “Botez” (Baptisma) doar acest lucru poate însemna. Botezul prin trei cufundări este “de Dumnezeu învăţat” şi “de Dumnezeu predat” (Ioan. 3,5) după cum este adeverit de Canoanele Apostolice, şi cele Sinodale şi cele ale Sf. Părinţi. “În acest Botez credem şi pe acesta singur îl mărturisim, niciodată repetându-l”(vezi şi Canoanele Apostolice 46,47 şi 50 – Pidalion).

…Ereticii de orice fel, după cum îi defineşte Sf. Vasilie cel Mare, se găsesc în afara Bisericii şi astfel “botezul” lor este lipsit cu totul de fundament, adică “pseudo-botez” şi “neadevărat”, ca unul care este săvârşit în afara Bisericii. Prin urmare şi în cazul în care “botezul” este săvârşit prin trei afundări, adică după tipul corect al Botezului Bisericii, el nu poate fi cu nici un chip înţeles ca “luminare”, el fiind în esenţă “întinare”. Ereticii nu pot avea botez fiindcă credinţa lor este bolnavă şi astfel “botezul dat de ei este fără de folos, prin aceea că le lipseşte Dreapta Credinţă”. După Sf. Neofit Cavsocalivitul, credinţa ereticilor “este dată anatemei, iar a noastră se binecuvântează. Deci nici Botezul nostru nu este una cu al lor”. Aşadar,  după cum observă Sf. Nicodim Aghioritul, chiar dacă chemarea Sfintei Treimi şi săvârşirea Botezului se face în mod corect de către eretici “nelucrătoare şi fără de făptuire rămân Numele cele mai presus de Dumnezeire rostite fiind Ele din gurile ereticilor”.

…Mai mult, ereticii nu pot avea Botez fiindcă nu au Preoţie. Preoţia şi Botezul sunt legate una de alta şi “trebuie a le primi pe toate: ori pe amândouă, ori pe niciuna”. Botezul ereticilor “nu e de natură să dăruiască iertarea păcatelor” şi de aceea toţi ereticii, când se întorc în Biserică, trebuie neapărat să fie botezaţi. Este limpede că aceste păreri se întemeiază pe canonul Sf. Ciprian şi pe canonul 47 al Sf. Vasilie cel Mare, cei care au trasat calea acriviei potrivit căreia nu se poate deloc vorbi despre validitatea tainelor ereticilor prin ele însele.

…Denaturarea chipului “de Dumnezeu predat” în care se face Botezul cel Unul al Bisericii – “ săvârşidu-se denaturat fără existenţa unei nevoi grabnice” – constituie o încălcare de neiertat a Tradiţiei Apostolice” şi un “act îngrozitor şi urâcios”. Botezul este, dupa Neofit, “întocmai egal cu dogmele”,  iar “întreita afundare” este şi ea “dogmă”. Botezul nu este o simplă “legiuire bisericească” care poate fi “judecată ca venind din obicei ori din tradiţie, ci aparţine credinței însăşi”. Aşadar, este de neîngăduit deosebirea mărturisirii credinţei de forma Botezului. Credinţa şi Botezul după cum spune Sf. Vasilie cel Mare sunt două chipuri unite unul cu altul şi de nedespărţit: căci credinţa se desăvârşeşte prin Botez, iar Botezul se întemeiază prin credinţă. Mărturisirea dreaptă a credinţei trebuie însoţită de Botezul “desăvârşit”, fiindcă numai acest Botez desăvârşeşte credinţa în mod reciproc.

…Necesitatea întreitei-afundări pentru fiinţarea Tainei corespunde naturii ei dogmatice. Prin întreita-afundare “mărturisim dogma Treimii Celei Atotstăpânitoare, pe care o rostim cu mare glas în epicleze”, dar şi “dogma iconomiei Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Cărui Moarte dimpreună cu Îngroparea şi cu Învierea cea de a treia zi o închipuiesc simbolic” cele trei afundări şi ridicări din apă. Potrivit Sf. Nicodim Aghioritul nu este vorba despre un simplu simbolism, ci despre o realitate, deoarece omul care primeşte Botezul “face să lucreze în sinele său moartea Domnului. În felul acesta, cel botezat moare şi se îngroapă cu Hristos în apa Botezului” (Romani 6,9). Fără afundări este “imposibil să ia naştere în noi asemănarea morţii lui Hristos şi îngropării celei de trei zile”.  Însă Botezul ortodox este deopotrivă şi chip al “pogorârii la iad a sufletului” Domnului. De aceea, “pe de o parte, prin chipul îngropării lui Hristos” trupul celui botezat este modelat de Dumnezeu, “iar prin chipul pogorârii la iad, pe de altă parte”, este îndumnezeit sufletul…

…Apa Botezului cea din colimvitră are rolul de pântece, şi naştere primeşte cel născut cum zice Sf. Ioan Hrisostom; iar Duhul Care se pogoară în apă are rolul lui Dumnezeu, Care plăsmuieşte fătul; şi după cum Acela, după punerea în mormânt a treia zi s-a întors din nou la viaţă, tot aşa, cei ce cred, fiind cufundaţi în apă, în loc de pământ, prin cele trei cufundări închipuiesc în sine Harul Învierii celei de a treia zi, apa fiind sfinţită prin pogorârea Preasfântului Duh, aşa încât trupul să fie luminat prin apa văzută, iar sufletul să ia sfinţire prin Duhul cel nevăzut.

(„Mărturisesc un Botez”- Pr. Gheorghios Metallinos)

************

… Ca într-un mormânt aflându-se capetele noastre în apă, omul cel vechi se îngroapă şi afundându-se jos se ascunde tot deodată. Apoi iarăşi iesind, omul cel nou se ridică iarăşi.(Coloseni 2,12)

***********

… De vreme ce cele trei afundări şi ieşirile sunt de nevoie întru Botez, pentru a se închipui prin ele Moartea cea de trei zile şi de trei nopţi şi Îngroparea, şi Învierea Mântuitorului, cu care se dă de la Dumnezeu oamenilor mântuirea şi iertarea păcatelor, şi împăcarea cu Dumnezeu; apoi dar stropirea lipsită fiind de afundări şi de scoateri, prin urmare este lipsită şi de închipuirea Morţii celei de trei zile şi trei nopţi şi a Îngropării şi a Învierii Domnului. Iar dacă de acestea, arătat este şi mărturisit că este lipsită, atunci este lipsită şi de tot Darul, şi sfinţenia şi iertarea păcatelor. (Pidalion- Tâlcuire la Canonul 50 Apostolic)

************

… Lumea din afara Bisericii Ortodoxe este în puterea celui rău, a diavolului, iar acest lucru se vede cel mai bine chiar prin rugăciunile de exorcizare care se fac catehumenului sau copilaşului la Botez. …”Depărtează de la dânsul pe tot vicleanul şi necuratul duh, care se ascunde şi se încuibează în inima lui.” (Molitfelnic)

*************

…Înainte de Sf. Botez, datorită păcatului strămoşesc, demonii sunt încuibaţi şi foiesc în adâncul sufletului, deci sunt stăpâni pe om, împărăţind în inimă și doar prin exorcizările de la Botez, apoi prin lepădări și prin Taina Botezului, demonii sunt scoşi afară din inima copilului şi intră Harul Duhului Sfânt. (Sf. Diadoh al Foticeii)

*************

…Şi astăzi ca şi în trecut, mulţi dintre Preoţii ortodocşi din Ardeal, Maramureş, Banat, având ca model botezul papistaş (catolic), încălcând Canoanele Sfinţilor Părinţi, botează pe creştinii ortodocşi nu prin întreita afundare  ci prin stropirea pruncului pe creştet, ori prin turnarea apei cu un vas. În alte regiuni ale ţării, unii dintre preoţi afundă pruncul în apă până la brâu, iar cu mâna făcută căuş udă creştetul pruncului cu apă din cristelnită. Aceste practici sunt personale, necanonice şi în afara Predaniei cunoscute în istoria Bisericii. Pentru aceasta, de-alungul vieţii, aceşti creştini vor fi deseori bolnavi, ori mai rău, vor fi tulburaţi de duhuri necurate. Pe cei ce săvârşesc astfel de “botezuri”, Sfinţii Părinţi îi osândesc cu caterisirea.(Sfătuire Duhovnicească – Ierom. Martirie Păduraru)

************
…Noi botezăm copilul tot în cristelniţă, în aşa fel încât întreg trupul lui şi capul său, măcar pentru o clipă, să se afunde în apă. Ceea ce fac câţiva preoţi şi nu afundă capul în apă, nu este botez. Trebuie ca întreg trupul, întreg omul, să se îngroape în apă, în cristelniţă, ca să fie botezat ortodox. (Mitr. Augustin al Florinei)

***************

… Harul se dă numai prin Sf. Botez. Dacă sufletul uită darul primit, nu se va deosebi de cel care nu a primit nimic. Aşa se explică de ce nu vedem nici o diferenţă între cei botezaţi şi cei nebotezaţi… Harul dumnezeiesc se ascunde în adâncul inimii şi nu îngăduie minţii să simtă prezenţa decât atunci când omul începe să dorească iubirea lui Dumnezeu… Dacă  însă, pentru cei botezaţi prunci, naşul sau părinţii şi-au pierdut credinţa şi împlinesc prin Botez doar un simplu obicei? Atunci omul urmează să înainteze pe calea pierzaniei pe care merg mulţi. Vedem popoare ortodoxe întregi botezate ajunse în stare de demonizare, în timp ce în adâncul inimii lor rămâne în nelucrare comoara Harului. Ce poate fi mai tragic şi mai înfricoşător decât această nebunie diavolească prin care cineva refuză înfierea lui Dumnezeu, şi vrea să fie fiu al diavolului sau ceva „neutru”? (monah Teoclit Dionisiatul-tâlcuire la Sf. Diadoh al Foticeii)

***************

…Cât despre care anume eretici se mirung, doar ortodocşii care au lepădat Dreapta Credinţă, mergând la eretici, apoi se pocăiesc şi revin din erezie la Ortodoxie sunt mirunşi. După mărturisirea păcatului ereziei şi lepădarea explicită de credinţele eretice, Taina Sfântului Mir reînnoieşte în aceştia darurile Duhului Sfânt (lucrare care se depărtase de la ei, odată ce îşi stricaseră relaţia cu Dumnezeu, prin primirea învăţăturilor eretice) primite la prima lor mirungere, cea făcută după Botezul lor ortodox. Imediat sunt şi împărtăşiţi, astfel apropiindu-se, iarăşi, de Hristos, de care îi îndepărtase erezia. În cazul ereticilor care nu au făcut niciodată parte din Biserică, este evident că a-i mirunge nu are sens, fiindcă nu are ce se reînnoi, în afara Bisericii neexistând Sfinte Taine. Ei nu au fost niciodată mirunşi, după cum nu au fost niciodată botezaţi cu adevărat.( Sinodul II Ecumenic, Canonul VII, anul 381)

**************

…Ereticii trebuiesc botezaţi numai cu botezul Bisericii, ca astfel să se preschimbe vrăjmaşi în prieteni şi din antihrişti în creştini.(Sf. Ciprian al Cartaginei)

*************

…Botezul în afara Bisericii nu este decât “ o deşartă şi necurată scufundare”. Acolo oamenii nu se spală, ci mai mult se pângăresc; păcatele nu se curăţa ci îndoite se iau.(Sf. Ilarion Troiski)

**************

Despre botezul ortodox – extras din Pidalion (ediţia 1841)

CANONUL 50  Apostolic

Dacă vreun episcop, sau prezbiter nu va săvârşi trei afundări ale unei Taine, ci o afundare, care se dă întru moartea Domnului, să se caterisească. Că nu a zis Domnul întru moartea Mea botezaţi.

„Ci mergând, învăţaţi pe toate neamurile, botezându-i pe ei în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh” (Matei: 28,19).

[Sinod 2, can. 7]

TÂLCUIRE

Trei sunt prea de nevoie, şi cu adevărat cu totul neapărate la taina Sfântului Botez. Apă Sfinţită; afundare în apă şi scoaterea întreită; şi chemarea a câtetrele ipostasurile cele mai presus de dumnezei. În canonul 49 cel mai de sus dumnezeieştii Apostoli despre cele trei chemări au poruncit şi au învăţat, care nume să zicem, şi cu ce rânduială. Iar întru acest al 50-lea rânduiesc după urmare despre cele trei afundări şi scoateri din apă. De vreme ce, precum am zis, sunt de nevoie după cele ce chiar se zic de nevoie, şi întăritoare ale adevăratului şi dreptslăvitorului Botez. Şi fără de acestea, nu numai nu se săvârşeşte Botezul, ci cu totul nici poate a se numi Botez. Căci dacă, vaptizo va să zică afund, din cele trei pogorâri în apă, adică din cele trei afundări, sau vaptismata, şi vaptisma adică Botez se numeşte, şi nu de la altceva. Dar să vedem şi ce anume rânduiesc Apostolii: Oricare episcop, sau prezbiter întru o taină a Botezului, nu va săvârşi trei afundări, ci o singură afundare numai, care s-ar face ca şi când întru moartea Domnului, să se caterisească (vezi apostolescul aceasta canon ce profeticeşte surpă pe Evnomie, care el întâi a născocit pe o afundare în Botez, dar poate şi alţi eretici o făceau aceasta în vremea Sfinţilor Apostoli). Fiindcă nu a zis Domnul nouă Apostolilor Săi, când ne-a trimis la propovăduire, întru moartea Mea botezaţi. Nu, ci ne-a zis: „Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh”. Adică botezaţii pe ei în trei afundări şi scoateri, şi la fiecare afundare, un fiecare nume al Sfintei Treimi să-l ziceţi. Căci cu o afundare şi scoatere, nici moartea de trei zile şi trei nopţi a Mântuitorului cu înţelegere se arată, nici taina şi cunoştinţa de Dumnezeu a Sfintei Treimi cu deplinire se descoperă. Drept aceea şi botezul cel de acest fel, ca unul ce este pustiu şi de teologie şi de întrupeasca iconomie, este prea păgânesc şi prea rău slăvitor. Iar cu acele trei afundări şi scoateri, şi credinţa cea întru Sfânta Treime luminat se vesteşte, şi moartea cea de trei zile şi trei nopţi, şi îngroparea, şi învierea Mântuitorului totodată se închipuieşte. Şi după urmare, prin acestea Botezul nostru ţine împreună întru sine pe cele mai întâi două dogme ale dreptslăvitoarei credinţei noastre, a teologiei zic, a Treimii celei de viaţă făcătoare, şi a întrupeştii iconomii a lui Dumnezeu Cuvântului.