”Dacă îndepărtăm somnul nepăsării care ne-a cuprins şi stăm cu grijă şi luare-aminte şi cerem ajutorul lui Dumnezeu cu credinţă şi zdrobire a inimii, îl vom primi, căci puternic este Domnul şi ne va păzi pe noi şi Biserica Sa şi pe toţi vrăjmaşii noştri îi va împrăştia şi nimici. Dar ca să primim ajutorul lui Dumnezeu trebuie, pe lângă rugăciune, să fim statornici şi viteji, să mărturisim credinţa ortodoxă şi să spunem cu mult curaj celor care se grăbesc şi îndeamnă la o falsă unire şi celorlalţi prieteni ai papei şi trădători ai ortodoxiei, cuvintele acelea de aur ale înţeleptului şi Sfântului Iosif Vrienios rostite către trimişii papei:
„Incă uneltiţi în ascuns ca să ne înşelaţi pe noi, sau nu ştiţi că orice rău mare dintr-unul mic începe şi aşa se face mare şi întotdeauna amăgirea vine de la cei ce socotesc lucrurile cu indiferenţă şi din consimţământul acestora la mici greşeli venim şi cădem în cele mari. Că nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie, nu te vom minţi, slavă strămoşească. Nu te vom lăsa pe tine, maică evlavie. Intru tine ne-am născut, întru tine trăim şi întru tine vom adormi. Iar dacă o va cere vremea, vom muri pentru tine şi de o mie de ori”.
Să-l ascultăm şi pe Cuviosul şi Sfântul Părinte al nostru Meletie Mărturisitorul şi să aflăm ce ne spune despre cei care nesocotesc Sfânta Tradiţie:
“Nu-i ascultati nici pe pustnici, nici pe preoţi, şi nici pe cei ne propovăduiesc învăţături nelegiuite, şi povăţuiesc în chipul cel rău, şi nici pe aceştia şi nici chiar pe episcopi să nu-i ascultaţi, dacă mărturisesc lucruri neadevărate, care nu sunt spre folos. Să fim lucrători, şi să cuvântăm, şi să stam împotriva celor ce îndeamnă la rătăcire în chip viclean. Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă bine-credincioşilor a tăcea acolo unde se calcă poruncile lui Dumnezeu şi din aceasta îşi întăresc înşelăciunea ceilalţi potrivnici. Pentru că a zis un mare părinte: Acolo unde este primejdie a se despărţi cineva de la Dumnezeu, ce bine-credincios poate să stea deoparte şi să tacă, sau cu totul să se linişteasca? Pentru că tăcerea sa îl vădeşte cum că şi el se învoieşte acestor rele. Şi aceasta ne-o arată Inainte-Mergătorul Domnului şi vitejii Macabei, care pentru o mică porunca a legii s-au primejduit până la moarte şi n-au părăsit nici cea mai mică parte a predaniilor primite. Căci războiul de multe ori este lăudat şi lupta se arată mai bună decat vătămătoarea de suflet pace. Că mai bine este să stea cineva împotriva celor rău cugetători, decât să urmeze lor şi să se despartă de Dumnezeu pentru a se uni cu ei“.
Nici un creştin ortodox întreg la minte, conştient, cu putere de deosebire şi frică de Dumnezeu nu va accepta o astfel de unire mincinoasă, care ne desparte de Dumnezeu şi ne uneşte cu falşii învăţători, cu ereticii lucrători ai întunericului. Noi, ortodocşii de pretutindeni, adunaţi într-o singură limbă, într-un suflet, într-o voce şi inimă, urmaşi ai slujitorilor Cuvântului şi ai slăviţilor propovăduitori, înţelepţilor apostoli şi ai purtătorilor de Dumnezeu Părinti şi păstrători ai învăţăturilor şi tradiţiei lor, glasuim acestora: “nu primim şi nu suntem de acord sub nici un motiv…””

Sursa:
Arhim. Filothei Zervakos,” Marturisirea credintei ortodoxe. Testament duhovnicesc”, Editura Egumenita