Fara jertfa nu facem nimic! Vorbesti, faci filozofie, canti sau plangi, dar nu te schimbi. Schimbarea din interior, ca si schimbarea intr-o tara, nu vine din afara, vine din interior, si vine cu jertfa, dar cu jertfa in numele lui Hristos, nu cu jertfa fara de Hristos!Orice jertfa care nu e in numele lui Hristos, putem sa o numim o jertfa nationala, daca nu mai degraba o jertfa pagana. E pacat sa iti dai viata pentru o idee care nu are fond crestin. Mai bine mai traiesti, iti plangi pacatele, spovedeste-te, impartaseste-te si mori macar crestineste. Ca sa mori pentru o idee – care cine stie, e mai mult lumeasca decat crestina -, atuncea n-ai nici o plata, este un fel de sinucidere. Pe cand jertfa pentru Hristos, jertfa pentru credinta, jertfa pentru viata si traire sfanta in Hristos este jertfa mantuitoare. Si, aici sa va ganditi fiecare dintre fratiile voastre.

A nascut Fecioara Maria Prunc, pe Hristos Domnul. Taina este mare, am mai spus-o. Sa nu cumva sa iscoditi careva, numai sectele iscodesc: “dar de ce scrie aici asa? Dar de ce Matei a zis asa? Dar de ce Luca asa?“. Dar de ce nu spun: “dar de ce sunt cel mai pacatos om? Dar de ce, Doamne nu ma arzi cu foc din cer, ca sunt cel mai pacatos?“. Daca nu alergi la smerenie esti prada demonului mandriei. Toate sectele sunt rodul mandriei, direct, si al satanei indirect. Ca daca accepta mandria, si iscodirea: “de ce si pentru ce?“. Sunt o mie si una de intrebari, asa cum vedeti, iar crestinul cuminte nu mai intreaba; el se roaga. El simte cu duhul ca-i Dumnezeu in inima lui, el simte ca-n timpul Liturghiei vorbeste cu Hristos. De aceea, ortodocsii, crestinii nostri, din traditie nu vorbesc mult, traiesc mult. Nu spun multe, dar au lacrimi la rugaciuni, si asta-i puterea noastra. Credinta noastra-i vie in Hristos, ca Hristos se naste in noi nu numai prin Fecioara Maria, ci se naste si duhovniceste prin rugaciune. Si aceasta nastere duhovniceasca sa o urmarim noi in viata, ca Hristos sa se nasca in inimile noastre, sa-L simtim cu noi, si in noi, si sa nu-L dam afara prin pacatele cele urate,si sa ramana Hristos ca Prunc, si sa creasca in noi si cu noi, sa ne creasca si pe noi, duhovniceste, de la o treapta la alta, pana la masura varstei desavarsite. Asta e taina duhovniceasca a Craciunului, a Nasterii Domnului. Nu numai tragem clopotele, facem o slujba si cantam bine, mancam, mai radem, glumim, ne mai uitam la acele instrumente moderne sa vedem ce se mai intampla in aceasta lume, si a trecut Craciunul. Si a trecut o luna, o zi, un an din viata noastra…

Sa traim Craciunul sau Nasterea Domnului din interior, duhovniceste. ( …)

Macar atunci cand vin marile praznice sa ne smerim, si sa ne iertam, si sa ne impacam, si sa ne sarutam in Hristos, si sa traim in aceasta bucurie! Fara cuvinte. Bucuriile crestinilor ortodocsi nu se spun prin cuvinte, se spun prin lacrimi – ca sunt si lacrimi de bucurie, nu numai de tristete. Si-s mai puternice lacrimile de bucurie care au intrat in sufletul omului, cum spun Sfintii Parinti, decat lacrimile de tristete: ca s-a intamplat nu stiu ce, mi-a murit o vaca sau altceva, sau mi-a zis cineva ceva. In aceasta bucurie sa ramanem noi, ca frati ortodocsi romani, in bucuria intalnirii cu Hristos, in bucuria ca Hristos s-a nascut pentru noi. Si o simtim ca ramane in inima noastra cand ne rugam, cand facem milostenie, cand iertam, cand suntem la biserica si primim Preacuratele Taine.

Strana Ortodoxă

„Hristos s-a nascut la plinirea vremii. Mai mult a trecut de la crearea lumii pana la intruparea Domnului decat va mai fi de la intrupare pana la sfarsitul vecurilor. Si cand s-a plinit plinirea vremii, ei bine, am mai spus ca Domnul a ales calea aceasta care e cel mai greu de inteles, dar si cea mai inalta posibila. Ca daca venea ca inger, daca venea ca ingerul lui Dumnezeu pe norii cerului, lumea murea de frica, dar a venit in chipul cel mai smerit, si din Fecioara, care este cel mai curat vas dupa prunci pe pamant. Si Fecioara Maria este vasul acela, sau fereastra prin care a intrat Hristos in istoria lumii. Si fericite sunt acele tinere, si fecioare, si mamele cele cuminti, care isi fac datoria lor cu sfintenie si incearca pe toate caile sa imite pe Maica Domnului. Iar pruncul, care da cea…

Vezi articolul original 1.517 cuvinte mai mult