Strana Ortodoxă

Foaie verde de muşcată
Ne e ţara-nlăcrimată,
Credinţa ne e trădată ,
Lupii ne-au încercuit,
Păstorii ne-au părăsit,
Sfinţii,din icoana lor,
Ne privesc acuzator
Şi-ntreabă pe fiecare:
– De ce zaci în nepăsare?
Preoţimea şi ea tace,
Nici nu zice, nici nu face,
Lasă oile-n păcat
”Că nimic nu s-a-ntâmplat”!
Şi că ”nu e treaba noastră”
Că vrăjmaşul, la fereastră,
Aşteaptă şi ne pândeşte,
Mai pe faţă, mai hoţeşte,
Să ne dea-n cap cu ”iubirea”
Să ne fure mântuirea!
Părintele meu, Părinţele,
Vin, au venit vremuri grele!
Este greu şi se mai lasă,
Sfnţiei tale nu-ţi pasă ?
Nu-ţi pasă că turma piere,
Că o lepezi prin tăcere
Şi strigă oaia ”Păzea!”
În loc să strigi dumneata ?
Părinte,Părinte-al meu,
Ești omul lui Dumnezeu!
Singur ai jurat așa
Să-I păzești Biserica,

UNA,cea Dumnezeiască,

SFÂNTĂ ŞI SOBORNICEASCĂ !
Numai UNA! Nu mai multe,
Nici…

Vezi articolul original 893 de cuvinte mai mult