In viața duhovnicească nu există  “aproape” și “departe“. Dragostea lui Hristos nu este despărțită de distanțe, căci Hristos cu dragostea Sa anulează distanțele – Sfântul Paisie Aghioritul

STRANA ORTODOXĂ

”– Gheronda, cum pot sa arat dragoste?

– Sa arat dragoste? Nu inteleg. Asta este ceva fals, prefacut. Sa existe inlauntrul nostru dragoste si ea sa ne dea in vileag, asta, da, o inteleg. Dragostea adevarata il incredinteaza launtric pe celalalt fara manifestari exterioare. Dragoste inseamna sa asculti cu durere mahnirea celuilalt. Dragoste inseamna si o privire indurerata si un cuvant pe care il vei spune cu durere celuilalt cand el se confrunta cu o greutate. Dragoste inseamna sa participi la durerea lui, sa-l odihnesti in necazul lui. Dragoste inseamna sa rabzi un cuvant greu pe care ti-l va spune. Toate acestea ajuta mai mult decat cuvintele multe si decat manifestarile exterioare.

Cand suferi launtric pentru celalalt, Dumnezeu il incredinteaza launtric de dragostea ta si atunci el o simte chiar si fara manifestari exterioare. Tot asa se intampla si cand nu se exteriorizeaza rautatea pe care o avem inlauntrul…

Vezi articolul original 676 de cuvinte mai mult

Reclame

Curajul de a ne privi aşa cum suntem în oglinda conştiinţei noastre. Curajul acesta este un prim pas spre mucenicia albă, mucenicia conştiinţei

STRANA ORTODOXĂ

Pilda Sfintei Veronica

125462_sfanta-veronica-mahrama

” …Negraita mila o impinge pe Veronica sa faca un gest temerar: sa intre in multimea isterizata si asmutita impotriva lui Hristos si sa Ii stearga cu marama sa Chipul Sau cel Sfant, Iubit si Frumos, ce era acoperit de siroaie de sange, de sudoare si de urmele loviturilor salbatice. Lucrul nu va fi fost usor – Hristos era pazit strasnic de soldatii romani, sa te apropii de un osandit era foarte periculos – gestul Veronicai putea insemna pentru ea sa impartaseasca si pedeapsa data lui Hristos.  Asadar, mila inseamna, aici, si un curaj “nebunesc”, in sens bun. Proscris, blestemat si oferind un “spectacol” dureros, plin de tumefierile ranilor, Hristos avea acum un aspect jalnic si respingator, departe si strain de maretia si frumusetea Invatatorului care ii coplesea cu slava sa pana si pe cei trimisi sa-l prinda:

“Nu avea nici chip, nici frumusete…

Vezi articolul original 787 de cuvinte mai mult

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: