Pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. Căci milă voiesc, iar nu jertfă! Omul bun nu va putea înţelege niciodată răutatea celui rău – Sfantul Nicolae Velimirovici

Sfîntul loan Gură de Aur dă un exemplu din viaţa Sfîntului Meletie, care demonstrează extraordinara nobleţe a acestui mare ierarh: „Ar fi nedreptate să lăsăm nerostit ceea ce s-a întîmplat în timpul cît Patriarhul Meletie a fost surghiunit din Antiohia.

Cînd guvernatorul a şezut în car şi l-a făcut să şadă pe sfînt lîngă el, el a mînat tare caii să gonească prin piaţă. Din toate părţile cetăţenii aruncau cu pietre în capul guvernatorului, căci nu puteau suferi să fie lipsiţi de ierarhul lor, preferind mai curînd să moară decît să lase să fie despărţiţi de el. Dar acest sfînt şi binecuvîntat bărbat, în acest timp, ce făcea? Văzînd cum zboară pietroaiele spre capul guvernatorului, el a acoperit acel cap cu veşmîntul său.
Astfel, el şi-a ruşinat adversarii cu minunata lui blîndeţe, şi le-a lăsat o pildă urmaşilor săi de cam ce fel de iertare ar trebui să dăm dovadă noi faţă de vrăjmaşii noştri. El a arătat că nu este destul să ne abţinem de la a face rele, ci că trebuie cu toată puterea chiar să îndepărtăm pericolele care îi ameninţă pe cei care ne sînt răuvoitori, şi care ne urăsc de moarte.” Privitor la înfăţişarea exterioară a Sfîntului Meletie, Sfîntul Gură de Aur ne spune mai departe: „Cu adevărat, era cea mai mare bucurie să ai şansa să vezi faţa cea sfintă a acestui om. Nu doar cînd vorbea sau predica, ci şi cînd doar simplu, privea la tine, el transmitea în sufletul omului toate virtuţile, doar cu privirea.

*****************************

Sfîntul Varsanufie, care timp de cincizeci de ani a trăit în zăvorîre, neprimind să vadă pe nimeni, a ajuns la mari înălţimi duhovniceşti prin cugetarea de Dumnezeu şi prin rugăciune. Iată cîteva gînduri din Cartea Răspunsurilor [v. Filocalia română, voi 11]: „Orice gînd care nu are mai înainte tăcerea umilinţei, nu vine de la Dumnezeu. Tot ceea ce este de la diavolul vine amestecat şi cu tulburare.”
Atunci cînd te rogi iar Dumnezeu întîrzie să-ţi împlinească rugăciunea, El o face în folosul tău, cu scopul de a te învăţa răbdarea.” „Hoţii cei văzuţi sînt slugile hoţilor celor de gînd, adică ale închipuirilor cu mintea.” „Stăpînul Hristos a îndurat toate iar la sfîrşit S-a înălţat pe Cruce, care este omorîrea trupului şi patimilor şi odihna cea sfintă şi desăvîrşită.” „Stăpînul nostru voieşte ca noi să cinstim pe orice  om mai mult decît pe noi înşine.” Atunci cînd Sfîntul Varsanufie a fost întrebat dacă ar trebui să folosească ajutorul unui avocat în rezolvarea unui conflict dintre mînăstire şi oarecare cetăţeni, Bătrînul a răspuns: „Dacă cumpăraţi apărarea oamenilor, atunci vă lipsiţi de apărarea lui Dumnezeu.”

*****************************

Pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi (Luca 11: 42).
Aceste cuvinte ale Mîntuitorului se referă la lege şi la milă. In sufletele fariseilor şi sectarilor legea şi mila nu se pot afla împreună, pentru că ei înşişi nu pot să împlinească şi legea lui Dumnezeu şi să arate şi milă, vrînd să se certe tot timpul şi să întrebe care din cele două este mai importantă. Adică ei vor de una să se ţină iar pe cealaltă să nu o mai facă. Fariseii respectau Legea în litera ei, nevoind nici să ştie de milă sau de iubirea de oameni. Sectanţii se laudă că respectă dreptatea lui Dumnezeu, şi nici nu vor să audă de prescripţiile Bisericii.
Ortodoxia este plinătatea Credinţei Creştine. Biserica recomandă ca pe aceasta să o facem şi pe aceea să nu o lăsăm. Biserica este forate atentă cu prescripţiile exterioare ale Credinţei, întocmai ca omul care păşeşte cu grijă printre vase de pămînt, atent să nu le spargă. Biserica este încă şi mai atentă atunci cînd este vorba de dreptatea şi mila lui Dumnezeu, întocmai ca omul care, păşind printre mulţime de vase de lut, le preţuieşte şi le protejează, nu din cauza lutului din care sînt făcute, ci din cauza băuturii foarte scumpe care se află în ele. Vasele goale care nu conţin nici un fel de băutură sînt la fel de lipsite de importanţă ca şi prescripţiile legaliste ale fariseilor. Dar o băutură, dacă o depozitezi aiurea, înseamnă că o risipeşti, pentru că nu o torni în vasele desemnate să o păstreze.

 Astfel că în Ortodoxie nu există unilateralism, aşa cum nu a existat nici în Mîntuitorul Hristos. Mîntuitorul vorbeşte cu loan Botezătorul, din care răsuflă însăşi dreptatea şi mila lui Dumnezeu, şi îi spune că trebuie împlinită toată Legea; însă fariseilor, împlinători goi ai unei Legi pe care ei înşişi o fac goală, pentru că nu au în vedere dreptatea şi mila lui Dumnezeu, El le spune: Căci milă voiesc, iar nu jertfă! (Osea, 6: 6) Este vădit că este mai important să faci ceea ce este absolut necesar mai înainte ca să faci ceea ce nu poţi lăsa nefăcut. Dar de aici nu urmează că ceea ce este secundar este şi inutil, în organismul uman, există multe organe vitale şi multe organe care nu sînt vitale, dar care doar împreună fac corpul omului.
O Doamne Necuprinse, nu ne lăsa să fim unilaterali, ci ajută-ne să împlinim Toată voia Ta, Căci a Ta este slava şi mulţumită în veci, Amin

***************************

Se înşeală aceia care trufaş se laudă că îi cunosc foarte bine pe oameni şi că nimeni nu-i poate înşela. Căci cine poate cunoaşte gîndurile inimii omului în afară de unul Dumnezeu, Cel Ce scrutează inima şi rărunchii, pe care însuşi le-a zidit ?
Pînă şi marii Sfinţi s-au înşelat în judecăţile lor asupra altor oameni. De pildă, însuşi Sfîntul Vasile cel Mare, timp îndelungat a socotit că un anume eretic este om cinstit şi sfint şi l-a apărat în faţa Bisericii faţă de mulţi învinuitori, pînă cînd s-a convins singur de falsitatea ereticului şi a suferit cu amar. Sfîntul Grigorie Teologul însuşi, îl botezase pe un anumit filozof, Maxim cu numele, şi îl cinstea atît de mult încît şi în casa lui îl adăpostea şi la masă cu el mînca. Şi cu toate acestea Maxim era la fel de plin de otravă ca şi cel mai otrăvitor şi viclean dintre şerpi. După un timp, prin intrigi şi cumpărare, el a obţinut recunoaşterea lui ca patriarh din partea unor cetăţeni ai Constantinopolului, în locul Sfîntului Grigorie.
Cînd după mari neînţelegeri această ispită a fost înlăturată, mulţi l-au certat pe Grigorie pentru că singur a locuit cu trădătorul în casă. Iar Sfîntul a spus: «Nu sîntem vinovaţi dacă nu sesizăm răutatea cuiva. Numai unul Dumnezeu ştie gîndurile oamenilor. Cît despre noi, nouă ni se porunceşte prin legea cea dumnezeiească să ne deschidem inimile cu dragoste părintească faţă de toţi cei care vin la noi». Căci omul bun nu va putea înţelege niciodată răutatea celui rău.

*****************************

Pe cat erau sfinţii de milostivi şi îngăduitori cu slăbiciunea omenească, pe atat erau ei de neînduplecaţi cand era vorba de apărarea dogmelor creştine. Astfel, Sfantul Nicolae, Episcopul Mirelor Lichiei l-a lovit pe Arie peste faţă la Sinodul întai Ecumenic de la Niceea (325 d. Hr.). Sfantul Antonie cel Mare a venit la Alexandria ca să dea pe faţă înaintea poporului nelegiuirea lui Arie.

Sfantul Eftimie cel Mare, fiind silit de împărăteasa Eudochia şi de pseudo-patriarhul Teodosie, şi neputand să le învingă rătăcirea prin mijloacele vorbirii raţionale, a părăsit manastirea şi a intrat în pustia cea mai dinlăuntru. Alţi monahi străluciţi au urmat cu toţii exemplul lui. Sfantul Eftimie a rămas în adancul pustiei pană cand pseudo-patriarhul a fost scos din scaun şi Ortodoxia restabilită. Cand a izbucnit tulburare la Ierusalim în numele împăratului şi împotriva Sinodului al Patrulea Ecumenic de la Calcedon (451 d. Hr.), şi cand tot poporul era îngrozit de eretici, atunci Sfantul Teodosie cel Mare, deşi încărcat de ani, a ieşit la Ierusalim ca un ostaş neînfricat al lui Hristos, a intrat în Biserica cea Mare, a urcat scările amvonului şi-a ridicat mana sa şi a strigat înaintea poporului întreg: „Cine nu ţine cu sfinţenie poruncile Sinodului al Patrulea a toată lumea, întocmai cum îi cinsteşte pe cei Patru Sfinţi Evanghelişti, să fie anatema!” Toţi s-au înspăimantat la aceste cuvinte, nici măcar ereticii nemaicutezand să-şi deschidă gurile şi să grăiască împotrivă.”

 


Sfantul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Orhida vol 1

Sursa:

https://ciornablog.files.wordpress.com/2013/07/sfantul-nicolae-velimirovici-proloagele-de-la-ohrida-vol-1.pdf

Reclame

Comentariile nu închise.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: