Ortodocșii niciodată nu au fost prigonitori, ci au fost prigoniți de eretici! Sora Elena de la mănăstirea Zamfira – Prahova, prigonită de ecumeniști

Din informațiile pe care le avem și din  vizionarea înregistrării de mai jos reiese că sora Elena viețuia în mănăstirea Zamfira( mănăstire „de sine”) de mai mulți ani, imediat după moartea soțului.

Știm de asemenea că sora Elena se spovedea la un preot care a oprit pomenirea ierarhului ecumenist.

În momentul în care mărturisirea antiecumenistă a sorei Elena a devenit din ce în ce mai evidentă, a început prigoana. La început, celelalte maici  o ocoleau și o etichetau ca fiind ” nebună”. Apoi fiind văzută de către o femeie( care a transmis preotului paroh al zonei, iar acesta a transmis preotului mănăstirii care l-a anunțat pe exarh) participând la o Sf. Liturghie  oficiată de pr. Ciprian, la Măneciu,(preot caterisit pentru că este mărturisitor ortodox, anti ecumenist) prigoana s-a întețit, au scos-o de la ascultarea de la trapeză și i s- a cerut să părăsească mănăstirea, fapt refuzat de sora Elena.

Inițial maica doctor a mănăstirii i-a solicitat sorei Elena să meargă la un consult sau să facă o  internare la  psihiatrie la Spitalul Băicoi  ” pentru că e nebună”.

Sora Elena a refuzat solicitarea maicii doctor a mănăstirii de a merge la Spitalul de Psihiatrie din Băicoi și a spus că dacă e nevoie de un „certificat psihiatric” va merge la un psihiatru în București, singură sau însoțită de familia sa.

Conform legislației țării noastre, orice cetățean are dreptul de a-și alege medicul și de a refuza orice consult( inclusiv cel psihiatric), chiar dacă ar fi bolnav!

Mănăstirea a solicitat (asa cum se procedează în cazul bolnavilor psihici periculoși pentru ei înșiși sau pentru ceilalți) ambulanța și Poliția. La miezul nopții, Părintele Damian de la mănăstirea Zamfira a  cerut sorei să deschidă ușa. Lovindu-se de refuzul acesteia, a spart ușa chiliei și a trimis-o  pe sora Elena cu salvarea și Poliția la psihiatrie, în Ploiești. Totodată i s-a dat de înțeles de către preotul mănăstirii că nu se va mai întoarce în mănăstire (” Ușa asta nu o vei mai încuia niciodată”). Deci intenția lor nu era de a oferi tratament psihiatric unei persoane care ar fi avut tulburări psihice, ci, foarte probabil doreau să o scoată din mănăstire, să se dispenseze de ea, chiar și forțat, sub pretextul unei internări imperioase.

Sora Elena a stat internată la psihiatrie câteva zile   ( „de luni până joi”)  până când a venit familia și a externat-o.

Ne întrebăm:

1. de când participarea cuiva la o Sf Liturghie oficiată de un preot antiecumenist( caterisit pe nedrept de către ierarhii ecumeniști) și neparticiparea la slujbele religioase în care este pomenit ierarhul  ce propovăduiește erezia ecumenistă pot constitui motiv de excludere dintr-o  mănăstire cu adevărat ortodoxă? Dacă mănăstirea ar mai fi în dreapta credință ar ști că ecumenismul este erezie, că un ierarh ortodox nu poate fi părtaș la nicio erezie și că în Pidalion există canonul 15  I-II Constantinopol care nu îi osândește ci îi laudă pe cei ce opresc pomenirea ierarhului ce propovăduiește în mod public o erezie.

2. de când participarea unei persoane la o Sf Liturghie oficiată de un preot antiecumenist( caterisit pe nedrept de către ierarhii ecumeniști) și neparticiparea la slujbele religioase în care este pomenit ierarhul  ce propovăduiește erezia ecumenistă pot constitui motive de solicitare a unui examen psihiatric pentru acea persoană?

3. de ce o astfel de atitudine ca cea de mai sus a sorei Elena a fost percepută de restul mănăstirii Zamfira brusc ca un mare pericol pentru ea sau pentru ceilalți, un motiv pentru a o ocoli, a o scoate cu forța din chilia ei în miez de noapte și a o interna la psihiatrie ? Menționăm că internarea la psihiatrie în regim de urgență, prin apelare la serviciile ambulanței și ale  Poliției, se poate face numai în condițiile în care există suspiciunea de tulburare psihică cu potențial mare de periculozitate pentru propria viață sau pentru viața altora!!

De fapt, concluzionând, pare foarte plauzibil și limpede că adevărata intenție era izgonirea sorei Elena din mănăstire sub pretextul unei tulburări psihice.

Dacă izgonirea ar fi avut temei canonic, ortodox, nu ar fi fost nevoie să se apeleze la mijloace lumești, pretextându-se că sora Elena este o femeie ” nebună” periculoasă pentru ea însăși sau pentru ceilalți astfel încât să fie nevoie să se intre cu forța peste ea și să se apeleze la Salvare și la Poliție pentru a fi internată urgent la Psihiatrie.

Dacă ar fi fost cu adevărat o ” nebună”  periculoasă nu ar fi fost externată după numai 4 zile, la solicitarea familiei. Tratamentele psihiatrice în astfel de situații sunt de lungă durată, iar internarile non voluntare pentru afecțiuni psihice cu potențial de mare periculozitate pentru care se solicită Salvarea și Poliția trebuie să parcurgă niște etape care pot dura și luni de zile și în acest caz externarea nu se poate face numai după 4 zile chiar dacă familia o solicită. De fapt, medicii s-au convins că realitatea este cu totul alta și au decis că poate fi externată după numai 4 zile.

Ne întrebăm în final:

Este acesta un comportament caracteristic creștinilor ortodocși? Când vreodată ortodocșii au fost prigonitori?

 

 

Sursa:

https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2018/06/21/ortodocsii-niciodata-nu-au-fost-prigonitori-ci-au-fost-prigoniti-de-eretici-sora-elena-prigonita-de-fratii-si-surorile-ei-din-manastirea-zamfira-prahova-din-momentul-in-care-nu-a-mai-par/

Reclame

Comentariile nu închise.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: