TOATE TREC… UN SINGUR LUCRU TREBUIEȘTE… SINGURĂ SMERENIA… UNA NU CADE NICIODATĂ…

TOATE TREC

”Într-o zi, Împăratul Solomon s-a hotărât să-l înveţe o lecţie pe cel mai de încredere ministru al său, Benaiah Ben Yehoyada, care se lăudase că nu există lucru pe care să-l dorească Împăratul pe pământ şi el să nu i-l aducă.

Împăratul l-a chemat la el şi i-a zis: „Benaiah, există un inel pe care vreau să mi-l aduci. Vreau să-l port de Sukkot (Sărbătoarea Corturilor), ceea ce înseamnă că ai şase luni la dispoziţie să îl găseşti.”

Benaiah a răspuns: „Împărate, dacă acest inel există pe pământ, am să-l găsesc şi am să ţi-l aduc, dar ce e aşa special în legătură cu el?” Împăratul a zis: „Acest inel are puteri magice. Dacă un om fericit se uită la el se întristează şi dacă un om trist priveşte acest inel, se bucură.” Solomon ştia că acest inel nu exista nicăieri pe pământ, dar dorea să-l smerească pe Benaiah.

A trecut primăvara… a trecut şi vara şi Benaiah tot nu a dat de urma inelului.

În seara dinaintea Sukkotului umbla trist pe uliţele Ierusalimului. Plimbându-se, a văzut un negustor bătrân care îşi strângea marfa de pe un covor învechit. Benaiah s-a apropiat de el şi l-a întrebat: „Ai auzit vreodată de un inel care să facă un om fericit să se întristeze şi un om trist să se bucure, doar privindu-l?” Bătrânul a luat un inel simplu de aur şi fără să răspundă nimic a inscripţionat inelul şi i l-a dat. Când Benaiah a citit ce scria pe el, s-a luminat la faţă. În seara când tot Ierusalimul sărbătorea Sukkotul, Solomon l-a chemat pe Benaiah la el şi i-a zis: „Prietene, ai găsit ceea ce ţi-am cerut?”

Toată lumea îl privea amuzată pe Benaiah şi însuşi Solomon zâmbea distrat. Spre surprinderea tuturor, Benaiah a luat inelul de aur pe care i-l dăduse negustorul şi l-a înmânat Împăratului. De îndată ce Solomon a citit gravura de pe inel, i s-a şters zâmbetul de pe faţă. Negustorul inscripţionase pe inel literele: gimel, zayin, yud, literele cu care începeau cuvintele „Gam zeh ya’avor”, „Şi asta o să treacă.”

De îndată Solomon a înţeles că nici înţelepciunea lui, nici toată avuţia lui nu aveau să ţină o veşnicie şi că toate lucrurile, fie bucurii, fie necazuri TREC.”  (sursa:  https://doarortodox.ro/tag/odele-lui-solomon/ )

 

UN SINGUR LUCRU TREBUIESTE

‘În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care şezând jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăţ mare şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis: Marto, Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe; dar un singur lucru trebuieşte. Maria însă şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.” (Evanghelie: Luca 10, 38-42)

SINGURA SMERENIA

”Care sunt piedicile în calea mântuirii omului? Cum pot fi acestea depăşite?

– Nu este altă piedică decât numai voia omului cea stricată. Iar dacă cuiva i se pare că are voie bună şi nu sporeşte, înseamnă că voia aceasta a lui este pătimaşă. Căci se poate să dorim faptele cele bune cu patimă, cu mândrie. Văzând ce multe sunt uneltirile vrăjmașului, l-a întrebat Sfântul Antonie pe Dumnezeu: Cine poate să se mântuiască? La care Domnul a răspuns: Smerenia este singura care poate să treacă toate cursele vrăjmașului.” (Adrian Alui Gheorghe, ”Părintele Iustin Pârvu: o misiune creștină și românească”)

UNA NU CADE NICIODATA

”De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fiu ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.

Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii – se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim. Dar cand va veni ceea ce este desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.

Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea ”( Epistola intai catre Corinteni, cap.13, 1-13)

”Dumnezeu nu este al neoranduielii, ci al pacii”. (1 Cor. 14, 33)

******

 

Reclame

Comentariile nu închise.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: