”Dacă-l vezi că se răstigneşte ca un răufăcător şi pătimeşte de la oamenii răi, dacă este cu putintă mori şi tu împreună cu el, iar de nu este cu putintă să mori, să nu te faci măcar deopotrivă cu oamenii cei răi, ca un rău şi trădător şi să te faci părtaş cu ei la sânge nevinovat.”

            Cuvantul 72 (al Sf. Simion Noul Teolog)

      ”Că trebuie să aibă credintă către (la) părintele duhovnicesc.

Nu-ti zic să cazi pe pieptul părintelui tău, căci nu îti este de folos. Pentru că deşi Ioan, din multa dragoste ce o avea către Hristos, a îndrăznit către acesta ca şi către un om şi a căzut pe pieptul lui, cu toate acestea a poruncit (a pus hotărâre) şi el împreună cu ceilalti, că de ar face toate poruncile Lui, să se numească pe sine rob netrebnic.

Dacă vezi pe învătătorul tău că face minuni şi se slăveşte, crede şi te bucură şi multumeşte lui Dumnezeu, că ai nimerit un asemenea învătător. Şi iarăşi dacă îl vezi că se necinsteşte şi se pălmuieşte de se întâmplă vreodată şi se târăşte de acei cari îl pizmuiesc, să nu te sminteşti de dânsul, ci ia sabia ca un alt Petru râvnitor şi taie nu numai urechea celui care se încumetă să clevetească şi să pălmuiască pe duhovnicescul tău părinte, ci taie şi mâna şi limba lui, chiar dacă vei fi mustrat, precum Petru, însă totdeauna vei fi lăudat şi mai mult, pentru cea multă dragoste a ta către el şi credintă.

Iar dacă te înfricoşezi ca un om şi zici: nu am văzut pe omul (acesta), plângi mai pe urmă cu amar pentru asta şi nu te deznădăjdui şi sunt încredintat că acela întâi te va trage la sine, iar dacă-l vezi că se răstigneşte ca un răufăcător şi pătimeşte de la oamenii răi, dacă este cu putintă mori şi tu împreună cu el, iar de nu este cu putintă să mori, să nu te faci măcar deopotrivă cu oamenii cei răi, ca un rău şi trădător (vânzător) şi să te faci părtaş cu ei la sânge nevinovat, ci ca un rob şi fricos răzletindu-te putin şi lăsând singur pe păstorul şi învătătorul tău, păstrează-ti credinta întru dânsul; şi dacă sloboade din legături, mergi iarăşi la dânsul şi ai mai mult respect şi evlavie către el, ca la un mucenic; de moare întru necazuri şi chinuri, ia îndrăzneală şi cere trupul lui şi-l cinsteşte mai mult decât când ar fi viu, unge-l cu miruri şi-l îngroapă cu mare cinste.
Căci şi de n-ar învia la trei zile, însă în ziua cea de pe urmă va învia împreună cu toti şi crede că stă de fată înaintea lui Dumnezeu cu îndrăzneală, măcar că tu ai îngropat în mormânt trupul lui şi cheamă (cere) fără încetare rugăciunea lui şi îti va ajuta în viata asta şi te va păzi de toate cele potrivnice.

Şi iarăşi dacă mori, te va primi acolo, şi-ti va pregăti locuintă veşnică.
Şi mai la urmă de toate cele cari le-am spus, dacă te va chema deosebi şi-ti va spune să te linişteşti, zicând: stai aici şi nu ieşi de loc afară, până ce te vei îmbrăca cu putere de sus, ascultă-l cu nădejde nestrămutată şi cu mare bucurie, pentru că asemenea învătător este întrutotul nemincinos şi adevărat şi va veni acum la tine aceeaşi putere a Prea Sfântului Duh, ce a coborât şi la Sfintii Apostoli, nu arătată în chip sfintit ca focul, nici cu mult vuiet şi cu suflare grabnică (căci asta s-a făcut atunci la Sf. Apostoli pentru cei necredincioşi), ci va să se arate la tine gândit, ca şi o lumină întelegătoare cu toată seninătatea şi bucuria, care lumină este începutul (vestirea) veşniciei şi începătoarei lumini, strălucirea şi razele veşnicei fericiri; numaidecât se pierde orice cuget pătimaş şi se goneşte orice patimă sufletească şi orice neputintă trupească se vindecă.

Atunci se curătă ochii inimii tale, şi văd ceea ce este scris la fericiri, atunci vede (priveşte) ca într-o oglindă şi cele mai mici abateri (greşeli) şi vine întru mare smerenie şi cugetând la slava cea nespusă a lui Dumnezeu, se umple de toată bucuria şi voioşia şi se uimeşte de acea negrăită minune şi scoate izvor de lacrimi şi în acest chip se schimbă pe de-a-ntregul omul şi cunoaşte pe Dumnezeu, căci numai acest dar al Prea Sfântului Duh face pe om ca să dispretuiască toate cele pământeşti şi cereşti şi pe cele de acum şi pe cele viitoare şi întristătoare şi veselitoare, şi îl face prieten al lui Dumnezeu şi fiu al Celui Prea Înalt şi Dumnezeu după dar.
Deci dar acestea le-am scris către dragostea ta, ca să le citeşti oricând vrei; şi de crezi că ti le-a vestit Prea Sfântul Duh, din iconomie pentru mine şi fiind de folos, se vor împlini la tine toate pe care le-am zis şi pe care le-am lăsat. Pentru că sunt multe, despre care te va învăta îndată însuşi Hristos, iară dacă şi îti par de necrezut şi nu-ti plac (convin) iartă-mă, căci cele ce am aflat, te sfătuiesc, iar tu urmează-i pe cei cari ştii că sunt mai buni.

Numai ia seama, frate, să nu se întâmple să urmezi fără să vrei pe cei mai răi. Căci cei cari ştiu să păstorească bine şi să vindece suflete cuvântătoare, sunt în adevăr foarte putini, mai ales în vremurile de fată (de acum), pentru că multi poate s-au arătat cu fătărnicie, că postesc şi priveghează sau că le fac şi cu lucrul, având şi evlavie în afară, îngaimă cuvinte multe şi învată cu uşurintă poporul de obşte.

Însă foarte putini se găsesc ca să dezrădăcineze patimile cu umilintă şi cu lacrimi şi să săvârşească (lucreze) faptele (virtutile) cele de căpetenie (generale); virtuti de căpetenie numim smerenia, care dezrădăcinează patimile şi dă naştere (pricinuieşte) la nepătimirea cea cerească şi îngerească; apoi dragostea care nu stă nicicând, nici nu cade, ci pururea creşte şi adaugă dorintă către dorintă şi iubire către iubire, din care se naşte desăvârşita socoteală (chibzuintă) ce povătuieşte cu bine pe acei cari o urmează şi îi trece marea cea gândită (întelegătoare) fără primejdie, pe care socoteală trebuie ca s-o ceri şi tu de la Dumnezeu şi să-L rogi ca să ti-o dea şi mai ales acum, ca să judeci bine starea ta şi aşa cu socoteală să te nevoieşti până ce vei afla pe Hristos, care şi la cele de acum să te ajute şi pe viitor să-ti dăruiască dobânda strălucirii Sale şi nu cumva să urmezi pe lup, drept păstor, nici să intri în turma care ar avea boală sufletească şi patimi, nici să te afli singur aparte, ca să nu cazi în gura lupului pierzător de suflete, diavolul, şi să fi înghitit ori te vei îmbolnăvi de boală peste boală şi patimă peste patimă şi să mori sufleteşte, ori aflându-te singur, să cazi şi câştigi pe vai şi amar; căci vai unuia de ar cădea, pentru că acela care a nimerit un bun povătuitor şi se dă pe sine cu totului tot acestuia, nu va avea grijă pentru vreuna din acestea, ci va petrece viata lui fără grijă şi se va mântui întru Hristos, Domnul nostru, Căruia este slava în veci. Amin.”

 

Sfantul Ioan Iacob ,”Din Ierihon catre Sion”,CUVÂNTUL 72 (al Sf. Simion Noul Teolog) 

Sursa: 

ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Ioan%20Iacob%20Hozevitul%20-%20Din%20Ierihon%20la%20Sion.pdf

 

Reclame

Un gând despre „”Dacă-l vezi că se răstigneşte ca un răufăcător şi pătimeşte de la oamenii răi, dacă este cu putintă mori şi tu împreună cu el, iar de nu este cu putintă să mori, să nu te faci măcar deopotrivă cu oamenii cei răi, ca un rău şi trădător şi să te faci părtaş cu ei la sânge nevinovat.”

Comentariile nu închise.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: