Pelerinaj la Mănăstirea Maglavit

„Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la teofania căreia i-a fost martor ciobanul Petrache Lupu de la Maglavit. O aniversare care a fost marcată, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, printr-un pelerinaj organizat săptămâna aceasta la sfântul aşezământ monahal de la Maglavit, a precizat Preot Gheorghe Cioiu.

„Am dorit să aniversăm acest eveniment şi împreună cu un grup numeros de credincioşi de la Catedrala mitropolitană Sfântul Dumitru şi de la alte parohii din Craiova, la care s-au adăugat şi credincioşii de la Parohia Mihai Vodă din Bucureşti conduşi de părintele Adrian Beldianu, am mers la Mânăstirea Maglavit unde am săvârşit Sfânta Liturghie, slujba de sfinţire a Aghiasmei mici, ne-am rugat la cunoscuta salcie unde s-a petrecut teofania, am luat apă binecuvântată de la fântâna de aici şi am încheiat ziua cu o agapă frăţească, aducând laude Bunului Dumnezeu că iată, tocmai aici, pe pământ oltenesc, prin intermediul unui cioban simplu, ne-a transmis mesajul pe care şi Biserica noastră îl propovăduieşte de două mii de ani, adică îndemnul de a respecta poruncile divine”, a spus părintele protosinghel Vladimir Dărângă, fostul stareţ al mănăstirii şi actualul ecleziarh al Catedralei mitropoliatne din Craiova.”

 

Sursa:

http://basilica.ro/pelerinaj-la-manastirea-maglavit/

Mihai Urzica ,”Minuni si false minuni” – CAZUL PETRACHE LUPU – MAGLAVIT:

”Pagini nenumărate de ziare, de reviste şi de felurite scrieri s-au dat la iveală de către oamenii ştiinţei sau ai credinţei, ca să susţină sau să nege realitatea fenomenului de la Maglavit. S-au înflăcărat cărturari cu renume, prelaţi ai Bisericii şi deseori chiar şi simpli mireni care, în dorinţa unei redeşteptări religioase şi cu gîndul unei vieţi de mai multă spiritualitate, au scris pagini atît de frumoase de gînduri bune pentru credinţă, pentru Dumnezeu şi pentru toată grija mîntuirii noastre… dar, din păcate, n-au cercetat îndeajuns adîncurile acestor „minuni”, n-au cercetat nici izvoarele din care s au revărsat semnele şi arătările acestea.

În această exaltare mistică, nu ne-am oprit decît la răsfrîngerea imediată, pe care Maglavitul a avut-o asupra lumii noastre. În mirajul unor dorinţe care nu erau sprijinite pe o realitate controlată, a fost destul ca Petre Lupu să fie cioban, să fie gîngav, să aibă vedenia unui „moş”, pentru a fi deîndată asemuit cu profeţii Vechiului Testament. Ba chiar, un cunoscut profesor universitar a decretat că „Petrache Lupu este desigur cel mai curat suflet dintre oamenii care populează scoarţa globului” („Porunca Vremii” din 7.XI.1935).
Pe alţii i-a impresionat în chip deosebit mulţimea fără de număr care a luat drumul Maglavitului, din toate părţile ţării. Scria astfel, un cunoscut prelat:
„Multe şi felurite sînt minunile reale, adevărate, săvîrşite de Petre Lupu. Cea mai mare dintre ele, după părerea mea, este extraordinara repercusiune ce a avut pînă departe peste hotare, vestea despre persoana şi minunile lui Petrache Lupu. Peste două milioane de oameni, de toate vîrstele şi de toate condiţiile sociale, din toate unghiurile ţării, s-au grăbit să se ducă în pelerinaj la Maglavit”. 

Acest fapt poate fi impresionant pentru o sensibilitate poetică sau pentru curiozitatea unui sociolog, dar faţă de adevărul însuşi al fenomenului nu dovedeşte încă nimic.
Căci dacă Adevărul s-ar cunoaşte după numărul mulţimii care ar îmbrăţişa o idee, atunci de bună seamă că orice minciună poate fi luată cîndva drept adevăr. Ce-am zice, astfel, de Arie ereticul sau de alţi începători de eresuri, pe care i-au urmat milioane de oameni în rătăcirea lor, ca să se zvîrle cu toţii într-o prăpastie ? Şi, de asemenea, ce-am zice şi de mulţimile impresionante de mahomedani care, în fiecare an, se îndreaptă cu atîta evlavie spre Mecca, ca să cinstească piatra cea neagră „căzută din cer” ?
Dacă la Maglavit s-a dus lume multă, acest fapt îşi găseşte în parte explicaţia şi în dorinţa poporului de a vedea semne şi minuni. Mulţimile sînt adeseori atrase de mirajul unor lucruri fantastice. Dar mulţi au mers la Maglavit şi în nădejdea vindecării unor boli, deci pentru un folos propriu şi material.Unii se întrebau atunci: „Pentru ce Dumnezeu S-a arătat unui biet cioban, gîngav şi mărginit la minte, iar nu unui vlădică, unui preot sau unui învăţat teolog ?”. Dar nu deopotrivă s-a pus întrebarea dacă „moşul” din vedenie a fost într-adevăr Dumnezeu sau dacă n-a fost mai curînd o nălucă a Necuratului, în scopul de a ne prinde într-o cursă, printr-o momeală foarte ispititoare. ”

sursa:    ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Mihai%20Urzica%20-%20Minuni%20si%20false%20minuni.pdf