„Din suflete mai toți Te-am scos afară /Și voia noastr-am pus-o PESTE voia Ta! /Uitând că fără Dumnezeu omul e-o fiară –/ Pe mâna oamenilor, Doamne, nu ne da!” – Poezii de Paraschiva Rădoi

VINE TIMPUL … VINE VREMEA…?!?

 Nevindecată de a ei iuțime
Vine, vine ziua Domnului curând?
Miros de foc arde din înălțime
Și lupi îngrozitori se-aud urlând?!…
 
Vom bea oare curând apă de fiere
Plângând, cum Ieremia prooroci?
Se-apropie a vremilor durere
Când cu amar și lacrimi ne-om hrăni?!…
 
Pentru că Legea Ta, Sfânta Scriptură,
Am călcat-o în picioare,Tată,
Și-au socotit-o unii o… mâzgălitură –
Ni se cuvin nevoi și fierea toată!
 
Pentru c-am părăsit izvorul vieții
Și ne-am săpat fântâni surpate
Ce au ținut doar apele tristeții
E timpul să plătim pentru păcate !
 
Poruncile – pe toate le-am călcat
Și-am bântuit pe drumuri rătăcite,
Ba, chiar dintre păstori s-au ridicat
”Grăind învățături răstălmăcite!”
 
Din suflete mai toți Te-am scos afară
Și voia noastr-am pus-o PESTE voia Ta!
Uitând că fără Dumnezeu omul e-o fiară –
Pe mâna oamenilor, Doamne,nu ne da !
 
Turme de capre-am fost, nu oi de rasă,
Care ascultă de cereasca gură !
Când nici păstorilor de pajiști nu le pasă
Pedeapsa fi-va sigur – pe măsură !
 
Și ce vor spune unii spre-apărare –
Că nu tot neamul a păcătuit ?!
Dar n-am fost botezați cu toții, oare?
Nu pentru toți Hristos S-a răstignit?!
 
Deci peste toți răs-plata va să vină
Și ne va ustura deopotrivă !
Netrebnici toți, niciunul fără vină
Nerușinat, I-am stat toți împotrivă !
 
– Din mâna Ta, Înfricoșat Părinte,
Pedepse vor veni peste-omenire!
Și totuși, mai așteaptă-ne Cuvinte,
Și nu ieși din noi, Dumnezeire !
 
Nu ne lăsa deloc la mintea noastră,
Nici fiare nu lăsa să devenim !
Primește-ne-n genunchi la mila Voastră
Iar TIMP DE MÂNTUIRE să cerșim !
 
Ajută-ne să fim fără prihană,
Puteri ne dă, inel și haină nouă !
Mai vindecă-ne iar cu a Ta rană
Purificați să murmurăm:MĂRIRE VOUĂ

              

                TRISTE ÎNTREBĂRI…

  •  ”Toate ne sunt îngăduite !”
    Spunea Apostolul, cel chemat de Hristos !
    Toate ne sunt în dar dăruite,
    Toate pentru om au fost rânduite –
    Dar nu toate ne sunt de folos!
     
    Că toate sunt ale noastre – simțim :
    Ne bucură,ne plac,ne hrănesc!
    De parcă ni s-ar cuveni le primim,
    Spre-a noastră pierzare le folosim
    Uitând deseori că… ”nu toate zidesc !”
     
    ”Nimeni nu trăiește pentru sine
    Și nimeni pentru sine nu moare”!
    – Doamne, ne-ai plămădit pentru Tine,
    Să fim doar ai Tăi, creștini și creștine,
    Spre iad, de ce-alergăm așa tare ?
     
    Ni s-a dat tuturor a Damascului cale
    Pe care să mergem, să ne sfințim !
    Dar noi bântuim pe a Plângerii Vale
    Ieșim din lumina iubirii Tale…
    – De ce de Tine, Doamne, ne lipsim ?
     
    Cu Dumnezeu, cândva,ne-am împăcat
    Prin moartea Fiului, spre mântuire !
    Prin viața Lui de cer iar ne-am legat,
    Sângele Lui pe toți ne-a curățat –
    – De ce nesocotim așa jertfire?
     
    Ne-ntunecăm în inimă și-n minte,
  • Ne credem înțelepți…Ce nebunie !
    Slujim doar făpturii și celui ce minte,
    La Ziditor…cine mai ia aminte !?
    – De ce ne jefuim de-mpărăție ?
     
    ÎL necinstim pe Dumnezeu din lege
    Călcându-i legile ca niște furi!
    Părtași suntem cu cei fărădelege
    Nu vrem între bine și rău a alege
    – La judecată, Doamne, cum ai să Te-nduri ?
     
    Cu mintea nu-Ți slujim neîncetat ,
    Poruncile, semeți, nesocotim,
    Suntem numai trup, vânduți sub păcat,
    În zdrențele poftelor ne-am îmbrăcat,
    – De ce spre veșnica moarte grăbim ?
     
    Acestui veac nu i ne-mpotrivim,
    Nu facem trupul nostru jertfă vie
    Și sfântă ! În voie liberă trăim
    Cerul sfidăm, pământ pângărim
    – La urmă, Doamne,cu noi, ce-o să fie ?
     
    Am vrea să fim moștenitorii Tăi
    Dar fără cruce, dacă s-ar putea !
    Suntem potrivnici, cârtitori și răi,
    Slăbănogiți de-atâtea rele căi…
    Nerușinați, totuși…iertare-am vrea !…
     
    ”Trăim” veșnicia aici, pe pământ,
    Ca robi ai păcatului și-ai celui rău !
    Când,oare,vom plânge Duhului Sfânt :
    –„Fa-ma psaltire, sa pot ca să-ți cant
    Si-ajuta-ma, Doamne, să fiu robul Tău!?”

 VINE VREMEA…

Vine-o vreme, vine-o vreme,
Mai târziu , ori mai devreme,
Mai pe zi, mai pe-nserat
Vine vremea de plecat…
Vine vremea de plecare
Până dincolo de zare,
Vine vremea doar de dus
Înspre ultimul apus…
 
 Vine-o vreme, vine…vine
Când se-oprește pentru tine
TIMPUL ! și ești scos din turmă
Pentru ceasul de pe urmă !
 
 Vine-o vreme, vine-o vreme,
Vine clipa de-a te teme
Că nu ai făcut nimic
Ori din toate doar un pic :
 
 N-ai dat slavă ne-ncetat
Celui care te-a-nchegat !
MILĂ, MILĂ și IERTARE
N-ai cerut cu-ndestulare !
 
 Rugile-ți n-au fost curate !
Nu te-ai bucurat de toate !
Pentru daruri – mulțumire
N-ai adus, din reaua-ți fire !
 
 N-ai iubit fără măsură,
Ai iertat numai din gură,
Nu ai fost sprijin la greu,
Ai tot șchiopătat mereu…
 
Fost-ai nor fără de apă,
Pom tomnatic, sec din groapă,
Val – rușine spumegând,
Stea – prin noapte rătăcind …
 
 Mintea nu-ți e de fecioara,
Trupul l-ai făcut de-ocară,
Suflet de copil nu ai…
Și-ndrăznești să vrei la rai ?!?…
Vine vremea…vine…vai!
 
PARASCHIVA RĂDOI
Reclame

Un gând despre „„Din suflete mai toți Te-am scos afară /Și voia noastr-am pus-o PESTE voia Ta! /Uitând că fără Dumnezeu omul e-o fiară –/ Pe mâna oamenilor, Doamne, nu ne da!” – Poezii de Paraschiva Rădoi

Comentariile nu închise.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: