Se pregăteşte terenul pentru implantarea în masă a populaţiei cu cipuri RFID/NFC

 „În 2010, în SUA a fost adoptată o nouă lege cu privire la asigurările de sănătate, HR3962 (the Affordable Care Act sau aşa-zisa lege Obama-Care), care a dat naştere la numeroase dispute. Diferiţi specialisti afirmă că această lege crează într-un mod perfid cadrul legal pentru implantarea de cipuri.

Paul McGuire, realizator de emisiuni radio, autor a 22 de cărţi, comentator de televiziune şi producător, explică în cartea sa apărută în 2010, „Sunteţi pregătiţi pentru microcip?”: „în legea asigurărilor de sănătate pe care reprezentanţii aleşi au votat-o fără să o citească, există o secţiune intitulată – C11 Sec.2521 – Registrul Naţional de Dispozitive Medicale care statuează: «ministrul va stabili un registru naţional de dispozitive medicale (în această subsecţiune denumit ca „registru”) pentru a facilita analiza siguranţei după achiziţionarea acestora şi datele provenite de la fiecare dispozitiv care – (A) este sau a fost folosit pe sau într-un pacient; şi (B) este un dispozitiv clasa III; sau (ii) un dispozitiv clasă II care este implantabil». Limbajul (în formularea legii) este în mod intenţionat vag, dar furnizează structura (legală) pentru a face America prima naţiune care cere fiecărui cetăţean să primească un cip RFID aparent cu scopul de a controla asistenţa medicală.”

El atenţionează că „guvernanţii fac diverse lucruri în timp pentru a determina populaţia să gândească că acest lucru (ciparea) este normal. Vă rog să înţelegeţi – spune McGuire – că dvs sunteţi doar un număr (!) pentru guvern. Cipul RFID este modalitatea guvernului de a vă controla pentru tot restul vieţii.”

În 2013, în SUA s-a ajuns la aplicarea legii asistenţei sociale într-un mod care dă foarte mult de gândit, după cum afirmau diferite publicaţii private. Cei care primeau asistenţă medicală sau orice fel de asistenţă remunerată din partea guvernului au fost obligaţi să accepte implantarea unui cip RFID.

Surse private menţionau chiar cazul unei mame cu trei copii care, deoarece primea din partea statului asistenţă socială pentru copii, a fost forţată să accepte cipul pentru a nu i se sista ajutorul financiar. La ora actuală, în SUA există multe controverse legate de această obligativitate a cipului. Oficial nu s-a emis o astfel de hotărâre dar autorităţile încearcă să forţeze limita, aşa cum evidenţiază exemplele de mai sus.

UE hotărăşte ciparea nou-născuţilor

Tendinţa de a implementa în masă cipuri nu este doar o extravaganţă de peste ocean. Uniunea Europeană a hotărât în 2014 ca fiecărui nou-născut din ţările membre să i se implanteze cip, iar această directivă să intre în vigoare până în 2020.

Se precizează că cip-ul respectiv este totodată şi un senzor GPS care va fi conectat direct la un satelit. După cum afirmă site-urile de specialitate, eroarea de localizare prin acest cip nu depăşeşte 5m, iar micro-bateria trebuie înlocuită în clinicile de stat la fiecare 2 ani.

Lee Tien, avocat principal la Fundaţia Frontiera Electronică, afirma: „orice tehnologie de acest fel este uşor de abuzat în sensul invadării vieţii private. Dacă un copil este urmăribil, prin acest cip, doriţi ca şi alţii să vă poată urmări copilul dvs? Este o sabie cu două tăişuri.”

Suedia pregăteşte terenul pentru implantarea în masă a populaţiei cu cipuri RFID/NFC

Epicenter este o clădire de birouri nouă, hi-tech în Stockholm. Ea a devenit faimoasă în ultimele luni mai ales prin reclamele care s-au făcut pentru introducerea de cipuri RFID la angajaţii firmelor găzduite de Epicenter. Campania pentru implanturi este realizată sub forma proiectului Bionyfiken al cărui coordonator este Hannes Sjoblad – directorul executiv al departamentul pentru cercetare şi dezvoltare la Epicenter.

Campania Bionyfiken la Epicenter a început foarte incisiv chiar din ziua deschiderii complexului, când directorului executiv pentru dezvoltare i s-a implantat cipul RFID pe scenă, în timpul ceremoniei oficiale de inaugurare. Chiar şi repoterul BBC prezent la eveniment şi-a implantat un cip cu această ocazie. Cu alte cuvinte, se începuse o ofensivă mediatică care îşi dorea să convingă foarte multe persoane să facă la fel, directorul executiv pentru dezvoltare pozând într-un adevărat model pe care ceilalţi să îl urmeze.

Doar că dintre angajaţii firmelor de la Epicenter nu au fost prea mulţi care au muşcat această momeală. Unii, în momentul în care au fost întrebaţi de reporterul BBC dacă îşi vor implanta cip, au răspuns „categoric nu” iar alţii au spus că doar pentru a deschide nişte uşi sau a avea acces la copiatoare nu are rost să îşi pună acest implant.

Bionyfiken speră, aşa cum se afirmă pe site-ul dedicat proiectului, să „lucreze de asemenea la schimbarea percepţiei de către public şi educarea oamenilor asupra ideii că implanturile subdermice nu sunt doar inofensive ci şi, de fapt, foarte utile în viaţa zilnică”. Reclama la această campanie spune foarte clar: „schimbarea percepţiei de către public şi educarea oamenilor” asupra cipurilor RFID, dar nu pentru că aceste cipuri ar fi atât de utile în viaţa de zi cu zi, cum se induce ideea în mod pervers, ci pentru ca oamenii să ajungă să ceară aceste implanturi! Nu să le conteste.

Ce avantaje flutură în faţa oamenilor reclamele la acest proiect? Accesul prin uşi restricţionate fără a mai fi nevoie de testarea codul pin, accesul la copiatoare, plata mâncării la prânz cu o simplă atingere a mâinii. Imensul dezavantaj, dacă poate fi numit astfel, pe care campania Bionyfinken însă nu îl menţionează nicidecum, este renunţarea la libertatea şi intimitatea vieţii personale!

Hannes Sjoblad şi Swedish Biohacking Group explică: „dorim să fim capabili să înţelegem această nouă tehnologie înainte ca noile corporaţii şi guverne să vină să spună «toată lumea va fi cipată» – cipul autorităţii fiscale, cipul Google, cipul Facebook”. Iar atunci, după cum spune Sjoblad, „vom fi capabili să interacţionăm cu tehnologia care va fi implementată de pe o poziţie de persoane avizate, care au deja o anumită cunoaştere”.

Din aceste afirmaţii reiese foarte clar convingerea promotorilor acestui proiect cum că în viitor implantarea cipurilor nu va fi opţională, ci o măsură impusă de guvernanţi, aşa cum implementează orice proiect de orice natură, la ora actuală, la nivelul societăţii.

Ofensiva Epicenter şi Bionyfiken a fost sancţionată de fiinţele lucide, care nu s-au lăsat păcălite de mirajul tehnologiei. John Kindervag, analist principal pentru securitatea şi intimitatea vieţii, a atras atenţia că cipurile implantate „reprezintă o ameninţare majoră la securitate şi intimitate”, şi sunt „de speriat”. Această „conectare cu tehnologia” ne expune la o invadare a vieţii private.

Kindervag lasă în umbră posibilitatea urmăririi şi a controlării fiinţelor umane de către autorităţi, plasând suspiciunile invadării vieţii private pe hackerii care vor pune cititoare de cip în diverse locuri.

El precizează că „diferenţa între implanturi şi tehnologiile acum în uz de plată cu card este aceea că un implant NFC nu este protejat” şi de aceea există posibilitatea piratării datelor de pe cipuri, a citirii lor în orice zonă există un cititor de cipuri. Dar această citire abuzivă o pot face şi autorităţile, nu doar hackerii…

La puţin timp după ce Kindervag a formulat public îngrijorările sale asupra siguranţei informaţiilor de pe cip, Bionyfiken, firma de implanturi digitale, şi Kaspersky, firmă de programe de securitate pentru computere, anunţă semnarea unui parteneriat care îşi propune să investigheze problemele de top ale produselor digitale ce pot fi purtate de oameni.

Conform declaraţiilor oficiale, cele două firme au devenit parteneri de afaceri pentru a „dezvălui realităţile conectării trupurilor noastre la internet” via cipuri RFID sau NFC. Dacă este mai dificil de anticipat ce noi aplicaţii se vor dezvolta în urma acestui parteneriat, putem spune cu siguranţă că cele două firme nu îşi vor direcţiona cercetările asupra problemelor fundamentale ridicate de cipuri, care implică respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Să nu uităm că firma Kaspersky a semnat un acord de colaborare cu Interpolul şi un memorandum de înţelegere cu Europolul încă de la începutul lunii octombrie 2014, în cadrul conferinţei „The Interpol-Europol Cybercrime Conference”, la Singapore. Iar la întâlnirea Bilderberg de anul acesta al doilea subiect pe agenda de lucru a fost securitatea cibernetică.

Întrucât implementarea cipurilor pe ascuns nu poate continua la nesfârşit, s-a recurs şi la o altă strategie – lansarea unor „mode”, a unor „trenduri” prin care oamenii, păcăliţi prin reclame abil realizate, sunt determinaţi să ceară ei singuri să li se introducă cip sau alte dispozitive uşor de urmărit.

Human enhancement – o nouă modalitate de implantare

Peste ocean funcţionează mai bine modele, trendurile, edulcorarea realităţii în diverse curente ce sunt iniţiate aparent pentru a îmbunătăţii starea de bine a fiinţei umane. În ultimii ani, în Statele Unite s-a lansat o nouă „modă”, care se doreşte să fie extinsă prin diverse conferinţe şi dezbateri şi în Europa şi Japonia.

Această „modă” poartă numele de human enhancement sau human augmentation şi se referă la creşterea în mod artificial a capacităţilor fizice şi/sau mentale ale fiinţei umane prin diverse dispozitive implantabile. Termenul human enhancement se referă la folosirea de mijloace tehnologice pentru a modifica caracteristicile şi capacităţile umane, dând naştere unor trăsături care se vor situa peste gama posibilităţilor umane normale.

Avocaţii human enhancement-ului au avansat ideea că acesta este sinonim cu Transhumanismul, iar specialiştii IT denumesc human enhancement-ul Human 2.0. Dispozitivele pentru human enhancement sunt implanturi care îmbunătăţesc capacitatea senzorială, de exemplu auzul, implanturi care vor lega fiinţa umană de surse exterioare de informaţie (computere, internet), implanturi care să crească capacitatea cognitivă etc.

Human enhancement sau human augmentation se vrea a fi un domeniu de început în medicină şi bioinginerie. Promotorii lui visează să creeze o rasă superioară, de supraoameni. Mulţi se întreabă însă, pe bună dreptate, încotro va conduce această creştere forţată a capacităţilor individuale în condiţiile în care simţul moralei sau al valorilor spirituale, cu alte cuvinte, nivelul de conştiinţă rămâne la acelaşi nivel îndoielnic, sau cine va beneficia în primul rând de aceste „dotări” desprinse din filmele science-fiction (armata? poliţia?).

Ceea ce ei urmăresc de fapt este doar să obţină dispozitive implantabile care, în mod insidios, să schimbe fiinţa umană într-un fel de robot controlat, comandat de la distanţă, longeviv şi mult mai performant decât un om obişnuit. În mod semnificativ, în capul listei de subiecte abordate la întâlnirea Bilderberg de anul acesta s-a aflat inteligenţa artificială.

In faţa numeroaselor tentaţii – super-puteri şi super-capacităţi pe care astfel de dispozitive le oferă fără niciun efort, doar prin simpla lor implantare, mulţi oameni nici nu se mai gândesc la riscuri. Cei care deţin puterea manevrează abil slăbiciunile firii omeneşti! Cele mai recente dispozitive de human enhancement interacţionează cu creierul omenesc şi ne sunt ilustrate în culori roz. Campaniile de reclamă însă nu spun niciun cuvânt dacă s-au realizat teste referitoare la efectele adverse pe care le produc aceste dispozitive asupra ţesuturilor corpului omenesc.

SUA adoptă o lege care dă undă verde şi pentru dispozitivele de human enhancement

Pe data de 28 aprilie anul acesta, Congresul Statelor Unite a primit spre aprobare Telehealth Enhancement Act, legea asigurărilor de sănătate pentru îngrijirile medicale la distanţă, prin aşa-zisa tele-medicină (telehealth). Aceste îngrijiri la distanţă presupun existenţa unor dispozitive care să furnizeze medicilor informaţiile medicale necesare despre pacient. Legea din 2010 (Obamacare) prevedea crearea unui registru în care să fie trecute toate dispozitivele cu implicare medicală purtate de cetăţenii SUA.

În 2015 apare această lege, în continuarea celei din 2010, prin care se doreşte acoperirea prin asigurările medicale a serviciilor medicale oferite la distanţă ca urmare a informaţiilor primite de la pacienţi prin internet sau prin dispozitive wireless purtate de oameni. Pe site-ul Asociaţiei Americane pentru Telemedicină se specifică avantajele acestui tip de servicii medicale: reducerea costului serviciilor medicale, posibilitatea monitorizării de la distanţă, faptul că pacienţii (consumatorii) vor această medicină de la distanţă iar informaţiile de sănătate sau medicale se obţin de la pacienţi prin internet sau prin utilizarea de dispozitive wireless.

Atât cipurile RFID cât şi dispozitivele de human enhancement intră în această categorie de aparatură aşa-zis medicală deoarece pe de o parte, fiind implantate în trup pot furniza informaţii despre purtătorul lor, iar pe de altă parte dispozitivele de human enhancement ajută fiinţa la creşterea capacităţilor, aspect care este asociat cu îmbunătăţirea stării de sănătate.

Prin urmare, şi cipurile RFID şi dispozitivele de human enhancement vor putea fi acoperite de asigurările de sănătate. Încă un argument care să fie fluturat în faţa oamenilor pentru ca aceştia să-şi dorească să şi le implanteze. În mod neîntâmplător, legea din 28 aprilie a fost numită Telehealth Enhancement Act şi nu, în mod simplu, Telehealth Act, cum ar fi fost normal dacă ea s-ar fi referit doar la tele-medicină, adică la serviciile medicale la distanţă asigurate în mod tradiţional.

Privind dintr-un alt unghi cele două legi ale asigurărilor de sănătate din America – cea din 2010 şi cea din 2015 – putem observa că ele crează cadrul legal pentru implantarea oamenilor cu cipuri RFID şi dispozitive de human enhancement, făcând posibilă monitorizarea lor prin intermediul acestor dispozitive.

Monitorizarea sănătăţii şi acordarea de ajutor mai rapid în caz de urgenţă sunt argumente forte pe care se pedalează pentru a reuşi implementarea întregii populaţii cu cipuri. Iar ceea ce nu se spune este că monitorizarea se va face indiferent dacă persoanele sunt bolnave sau nu.

Lee Tien afirma referitor la dispozitivele implantabile care au sistem de urmărire: „în momentul în care acel lucru este în tine, care este garanţia că oricine ar dori să te monitorizeze nu o va face?”

Mari companii, precum Samsung sau Google îşi dau concursul să inventeze dispozitive medicale implantabile

Printre marile firme care şi-au declarat public interesul pentru human enhancement se numără şi Samsung. Compania a inventat recent un minielectrod care poate fi introdus în cap şi care furnizează informaţii despre starea organismului de la inimă la creier, despre starea generală (normală sau patologică) şi cea psihologică a persoanei respective.

Acest mini-aparat a fost denumit de Samsung dispozitiv medical implantabil (Implantable Medical Device) – DMI. Minielectrodul comunică cu un computer, iar software-ul special adaptat prezintă medicului datele privind starea persoanei. Se presupune că diagnosticul şi indicaţiile terapeutice se vor face mai eficient. Dar dacă în timpul unei urgenţe, din anumite motive tehnice, datele nu vor putea fi furnizate de computer, această supratehnologizare ar putea costa vieţi.

Vocile care critică această direcţie extrem de periculoasă în care umanitatea este împinsă nu sunt foarte mult mediatizate.”

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: