” În această perioadă a ales Papa să adreseze mesaje către Ortodocsi. Şi mesajele sunt multe şi îngrijorătoare. Le trimite cu ocazia înlocuirii la Vatican a responsabilului cu unirea „Bisericilor”[1], Cardinalul Walter Kasper, cu ferventul dascăl al Ecumenismului, specializat în teme de dialog teologic între Ortodocsi si Papistasi si de relatii cu lumea evreiască.

Înlocuitorul Cardinalului Walter Kasper, „episcopul” de Basel, Elveţia, Kurt Koch, care a fost promovat ca „Arhiepiscop”, divinizează Ecumenismul si toate hotărârile Conciliului II Vatican, în cadrul căruia s-a proclamat (1964-1965) că, purtând stindardul Ecumenismului şi al diplomatiei „dragostei”, se va înainta către marea încercare de Unire a „Bisericilor”, fără ca Papismul să renunţe însă la ereziile Filioque, infailibilitatea Papei (zeu pământesc) şi primatul. Luarea de poziţie a lui Kurt Koch în această chestiune importantă a Vaticanului se face într-o perioadă în care ierarhii ortodocsi, dar si Patriarhul Ecumenic, caracterizează Vaticanul ca Biserică soră fată de care a existat o oarecare dezbinare. Ei nu vorbesc de erezie, ci de Biserică canonică, în timp ce Părinţii Bisericii vorbesc de erezie. Se întâmplă însă ca aceste opinii să fie făcute publice de către Ierarhi ai Bisericii Grecesti care participă la dialogul dintre Ortodocsi si Papistasi. Nu vorbim de Mitropolitul Pergamului (Ecumenism sau teologie. Criza teologiei Mitropolitului Ioannis Zizioulashttps://graiulortodox.wordpress.com/2010/08/24/ecumenism-sau-teologie-criza-teologiei-lui-ioannis-zizioulas/) care nu are turmă, are un rol principal în dialogurile cu eterodocşii şi care reprezintă „bucuria” Ecumeniştilor şi Papiştilor la dialoguri, ci despre Ierarhi ai Bisericii Greciei.

Poporul credincios a dovedit atât prin atitudinea lui, cât şi prin calda îmbrăţişare a „Mărturisirii de credinţă” că nu se încrede în reprezentanţii Ortodoxiei la dialoguri. Poporul credincios este cu mult mai neliniştit acum datorită numirii lui Kurt Koch în poziţia de responsabil cu unirea „bisericilor” la Vatican. Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei este dator să ia aminte la nelinistea poporului credincios şi să dovedească în practică prin fapte şi decizii care vor linişti poporul şi clerul cinstit. Sfântul Sinod al Ierarhiei este dator, în vederea iminentului dialog teologic despre primatul Papei, dar şi, în general, în vederea dialogurilor teologice cu papistaşii, să lămurească cadrul dialogului şi să stabilească „linia roşie” de demarcaţie a acestuia. Nu este posibil ca Ierarhii Bisericii Greciei să improvizeze în cadrul dialogurilor sau să se identifice cu poziţiile reprezentanţilor Fanarului, care poziţii stârnesc reacţii de respingere din partea ierarhilor, clericilor, ieromonahilor, teologilor şi laicilor membri ai Bisericii. Amintim că lămurirea în Sinod a cadrului de desfăşurare a dialogului a fost cerută de către Mitropoliti încă de când vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Atenei Hristodul a respins decizia Ierarhiei şi a plecat în vizită la Vatican doar prin decizia Sinodului Permanent, cu sase luni înainte de declansarea bolii sale.

Sfântul Sinod al Bisericii este dator, de asemenea, să înlocuiască actuala reprezentanţă a Bisericii Greciei din cadrul dialogurilor teologice, pentru că unii membrii ai ei au înselat încrederea poporului credincios, dar si a Ierarhilor. Date fiind acestea, persoanele respective nu pot să reprezinte Biserica. Aceste înalte feţe de Mitropoliţi, prin poziţiile si declaratiile lor, pot multumi Fanarul sau pe Papistasi, dar provoacă opoziţia Ierarhilor, clericilor şi membrilor laici ai Bisericii. Pot avea cele mai bune intenţii şi poate că a fost înţeles greşit modul în care răspund la diferite chestiuni bisericeşti. Au înselat însă încrederea clerului si a poporului şi trebuie să fie înlocuiti cu alţi membrii ai Ierarhiei care să aibă o puternică constiintă ortodoxă (chiar dacă nu vorbesc public despre aceste chestiuni), să aibă Credinţa întreagă, să cunoască strategiile, vicleniile şi erezia Papistasilor, să îi cinstească pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, respectând şi aplicând mostenirea sacră fată de crestinii aflati în înşelare şi să aibă o profundă cunoaştere teologică asupra schismei şi papistasilor.

Ca reprezentanţi în dialogurile teologice (în opinia noastră, aceste dialoguri nu ar trebui să aibă loc, de vreme ce papistaşii rămân nepocăiţi în erezie şi neclintiţi pe poziţiile lor) nu trebuie să participe Ierarhi Ortodocşi care în problemele pan-ereziei Ecumenismului sunt stegarii noului responsabil cu unitatea „bisericilor” al Vaticanului. Când în cadrul comisiei mixte a dialogului teologic Papisti şi Ortodocsi se întrec să dovedească cine este „mai catolic decât Papa şi decât Conciliul II Vatican”, e de la sine înteles că rezultatele vor fi în defavoarea Ortodoxiei. Când noul responsabil cu unirea „Bisericilor” la Vatican se adresează cu o „călduroasă salutare de luptă” reprezentantei grec-ortodoxe a dialogului si vorbeşte foarte lingusitor despre constiinţa ecumenistă a unor distinsi membrii ai acesteia, zdruncinarea încrederii fată de reprezentanta Ortodoxă se măreste şi se întăreste convingerea că ni se trădează credinţa.

Membrii reprezentanţei Ortodoxe au primit cuvântul lingusitor al „excelenţei sale, al arhiepiscopului” Vaticanului şi nu i-au replicat. După cum nici nu au comentat unul dintre interviurile „excelentei sale”, potrivit căruia „capul” adevărat al Ecumenismului este Hristos, când stim cu toţii că Hristos este capul Bisericii Ecumenice şi în nici un caz capul Pan-ereziei Ecumenismului (vezi în pagina 8 respectivul interviu[2]). Prin aceasta chemăm Sfântul Sinod al Ierarhiei la trezire, urgentare şi la trasarea unei strategii în relatia cu Vaticanul.”

(”Se impune înlocuirea tuturor ierarhilor ortodocşi filoecumenişti”,scris

de Iorgos Zervos, Directorul Săptămânalului Ortodoxos Typos, prezentator de știri și realizator de emisiuni TV.)

Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, pp. 1, 8. Traducere Tatiana Petrache(G.O.)